Când puiul de şmecher ajunge tot un şmecher

A fost odată ca niciodată un băiat cu bun-simţ. Sau, cel puţin, aşa ni se părea. Şi băiatul cu bun-simţ, care aproape că roşea când îţi vorbea, s-a angajat, acum vreo zece ani, nu mai ştiu cum, la primărie. La cea din Iaşi.

Şi băiatu’ nostru, cu bun-simţ cum era, a început să urce, şi să urce, şi să urce. Şi să muncească. Sau, în privinţa muncii, poate că doar aşa ni se părea. Şi a fost director, unul tehnic!, şi a fost city manager, şi a fost şi purtător de vorbe. Dar ce n-a fost băiatu’ nostru cu bun-simţ! Şi se mira lumea. Şi se mirau jurnaliştii. Că, vai!, ce harnic şi capabil e băiatul cu bun-simţ. End of story.

Adică, aici s-a terminat povestea, pentru că realitatea a fost cu totul alta. Tovarăşul Mihai Chirica – nu-l căutaţi în minte, că n-o să îl găsiţi! – este, de vreo zece ani, poate cel mai fidel slugoi, pardon!, subaltern, al primarului pesedist Gheorghe (pentru prieteni, Gigi) Nichita. Şi tot realitatea e că Chirica a suportat multe, dar multe!, de la acelaşi Gigi. Şi a înghiţit. Şi a tăcut. Şi a zâmbit. Şi a plimbat hârtii. Şi iar a înghiţit. Şi tot ce mergea prost făcea Chirica. Şi tot ce ieşea bine făcea Nichita. Aşa au trecut ani. Mulţi ani. Iar slugoiul, pardon!, subalternul Chirica, învăţa de la Gigi lecţie după lecţie. Iar cea supremă a fost tupeul. Ieşea mai des în faţă. Vorbea mult. Insulta. Era victimă. Mereu una politică! Era şi lăudat. De Gigi, cine altul? Până într-o zi, când slugoiul, vă rog să mă scuzaţi!, Chirica a fost ales consilier local. Apoi, viceprimar. Apoi, ca unic candidat, şef peste „cei roşii“ din Iaşi, la municipiu. Al doilea, după Nichita, şef la judeţ.

Şi, de aici, începe a treia poveste. Tot una reală. Zilele trecute, ziariştii postului de televiziune Tele M din Iaşi, luând modelul unor jurnalişti ruşi, au scris pe asfalt mesaje prin care îi îndemnau pe edili să astupe sutele de gropi din oraş. Printre mesaje, ziariştii au pictat şi: „Primar Gheorghe Nichita, Iaşiul are prioritate?“ (o aluzie la sloganul folosit de edilul-şef la alegerile din 2012). Campania a funcţionat foarte bine în Rusia, unde toată mass-media şi locuitorii din Ekaterinburg s-au alăturat demersului. Iar aleşii, înţelegând mesajul, au asfaltat întregul oraş.

Ce s-a întâmplat la Iaşi? Poliţia lui Nichita a anunţat că va prinde făptaşul şi-l va amenda. Muncitorii de la salubritate au primit ordin să acopere cu vopsea mesajele de pe asfalt. Viceprimarul Chirica, o victimă politică, evident!, a produs câteva vorbe memorabile: „E loc sub soare pentru toate uscăturile. Atunci când numele unei persoane publice este pus într-o situaţie de ironizare, trebuie să dispară de acolo“. Aşa este, domnule Chirica, aveţi dreptate! E loc sub soare pentru toate uscăturile! Inclusiv pentru toţi slugoii de partid. Şi pentru toţi şmecheraşii. Şi pentru toţi şpăgarii. Şi pentru toţi parveniţii. Şi pentru toţi agramaţii.

P.S. 1. Pentru domnul Chirica: Campania jurnaliştilor de la Iaşi n-a fost una cinică, aşa cum aţi crezut. Ci una civică. Aşa cum, poate, aţi înţelege, dacă n-aţi mai simţi „clepsidra nisipului care curge în mine“, aşa cum ne mărturiseaţi.

P.S. 2. Tot pentru domnul Chirica: Şi cum n-aţi înţeles de ce edilii ruşi au asfaltat gropile, vă propun să meditaţi la cuvintele unui alt rus. Cu siguranţă unul mai aproape de mentalitatea dumneavoastră: „Moartea este soluţia tuturor problemelor. Dacă nu există om, nu există nici problemă“ (Stalin).

P.S.3 Pentru cititori: Vă propun să citiţi o declaraţie de-a tovarăşului Mihai Chirica. Una despre el însuşi. În cazul în care înţelegeţi ce a vrut să spună viceprimarul Iaşiului, vă rog să mă lămuriţi!

”Este momentul unei schimbări profunde în ceea ce înseamnă imaginea omului politic, destinele naţiunii privite din perspectiva unei vieţi politice. Voi m-aţi perceput corect, ca un om de administraţie, un tehnocrat, aşa cum, în principiu, dacă ne-am uita în clepsidra nisipului care curge prin mine, nu aş putea-o împărţi între om politic şi tehnocrat decât în favoarea tehnocratului. Rămân în continuare structurat pe valenţele mele de tehnocrat, dar cred că viaţa politică şi activitatea politică se va putea împleti cât se poate de corect, astfel încât acolo unde se ia o decizie care priveşte o acţiune a unui tehnocrat să fie luată cât mai în conform cu gândirea tehnică să spunem aşa, acolo unde matematica trebuie să funcţioneze la fel de bine şi în politică, ca şi în viaţa de zi cu zi. Cred că acelaşi lucru l-aţi reţinut şi la nivelul modului în care s-a reorganizat PSD, de la centru spre teritoriu, oameni care nu neapărat sunt oameni politici, dar care apar chiar şi în structuri guvernamentale”.

Articol publicat în ziarul ”Adevărul”, în 31 iulie 2013

3 Comment

  1. SRG says: Reply

    Este si impresia mea: acest Chirica e doar un trepadus care a intuit o posibila oportunitate de a castiga ceva capital electoral.
    Nu e cu nimic mai bun decat Grindeanu.
    Partea proasta in ceea ce ii priveste pe acesti pseudo-politicieni este ca ca intre civic si cinic e o diferenta foarte mica …

  2. […] nas  in serie  pentru copiii oricui ii cere, fara discriminare. Alte detalii la mult mai avizata Ramona Ursu. Poate nici nu m-as fi ocupat de chestiile astea daca ieri, omul n-ar fi simtit nevoia sa faca […]

  3. […] în ultimele zile și de o descriere mai puțin pozitivă. Jurnalista Ramona Ursu a republicat pe site-ul personal un editorial din 2013, în care vorbește despre latura lui Chirică mai puțin […]

Leave a Reply

%d bloggers like this: