From Valentine’s Day With Love?

Ia să vedem, doamnelor şi domnişoarelor, ce avem noi aici, de 14 Februarie? Cu ce vă lăudaţi? Cât de îmbujorate vă sunt chipurile? Cum staţi cu excesul de serotonină şi dopamină? Dar inimioara… vâjâie zdravăn? Sângele aleargă prin vene ca într-un mountaigne-rousse?

Nu, vă rog, lăsaţi-mă pe mine să ghicesc ce cadouri veţi primi, câte buchete de trandafiri, da, lăsaţi-mă să ghicesc şi ce scrie în felicitarea prinsă în buchet şi, mai ales, lăsaţi-mă să descriu eu cum va arăta cina romantică la care vă va invita băiatul ăla cu ochii verzi, după care oftau toate fetele de la firmă… Poooftim? Sunteţi singurele? Nu veţi ieşi la nici un restaurant? Serios? Mais ce n’est pas possible.

Păi, şi băiatul drăguţ cu ochii verzi… Cum, s-a orientat către şleampăta aia care toată ziua stă cu nasu-n Cosmopolitan şi nu e-n stare o hârtie să scoată la xerox?

Aşadar, niema cadou, niema felicitare? Sunteţi pe blană cu serotonina şi dopamina? Şi ce-o să faceţi, veţi sta-n casă şi vă veţi uita la Suleyman? Mergeţi în Piaţa Victoriei? Nu, nici asta? Mergeţi la Carrefour să goliţi raftul de dulciuri, aha… Şi alte rafturi cu chestii de care n-aveţi nevoie? Dar de ce? Vreau să zic, dacă n-aveţi nevoie de ele, de ce…

Cum, să tac dracu’ din gură şi să-mi văd de treabă? Okey, gizăz, ce vă mai aprindeţi! Eu doar încerc să ajut, să înţeleg de ce nu vă bucuraţi de Valentine’s Day ca toată lumea.

Hai să vă zic ceva, să vă treacă supărarea: le ştiţi p-alea de agasează tot mapamondu’ pe Facebook cu iubi al lor? Le ştiţi? Vă garantez eu, la anu’, pe 14 Februarie, pozele cu iubi vor dispărea de pe Facebook şi le veţi găsi şi pe ele tot în Carrefour, la raftul cu dulciuri… Ce, credeţi că lor nu le vine rândul? Ei, aş…

Domanelor, domnişarelor, sincer, eu sunt tot mai convins că Dumnezeu e chiomb şi nu se uită unde trebuie. E ca Ciorbea, nu vede interesul celor pe care îi păstoreşte şi al căror avocat ar trebui să fie. Numai gândiţi-vă câte strâmbe aţi văzut ba cu un iubi, ba cu altu’! Câte din ele nu urlă ca nişte descreierate chiar acum că sunt cele mai fericite! Ha?

Şi voi… singure. E normal? Ştiţi ce mă întreb? Uite asta: cât ghinion să ai, domne? Nu, că mi se pune pata şi mie.
Plus că nu aveaţi cine ştie ce pretenţii, corect? Nu aţi cerut ca el să aibă Porche, un milion de euro în bancă, trei case şi să arate ca Adam Levine, Matt Damon sau Ashton Kutcher.

Nu, aţi vrut şi voi un sufleţel. Mă înşel cumva? Bineînţeles că nu. Unde eşti, mă, sufleţelule? Hai, ieşi la lumină şi du-te la ea! O găseşti în Carrefour, la raionul cu dulciuri ! Cum o recunoşti? Simplu: are coşul plin cu Nutella! Dar să ştiţi, doamnelor şi domnişoarelor, în caz că nu v-a spus nimeni până acum, sufleţelele de bărbaţi au şi ele sensibilităţile lor şi trebuie luate, de asemenea, cu binişorul. Daaaaa…

V-aţi gândit că, poate, în trecut, aţi speriat cu atitudinea voastră distantă sufleţelele de masculi feroce? Exact, când v-au întâlnit, e posibil ca aceşti bărbaţi să fi gândit că sunteţi mult prea sexy pentru ei. Prea elegante. Ori prea inteligente. Ori mult prea toate la un loc. Sufleţelele de bărbaţi, să ştiţi, dau înapoi când dau peste personalităţi feminine superb dezvoltate.

Şi d-aia s-au ascuns de voi. D-aia n-au curaj să iasă la lumină. Că îi inhibaţi. Poate, zic şi eu, dac-aţi încerca pe viitor să fiţi mai puţin sexy şi elegante decât vă stă în obicei, sau dacă v-aţi preface mai puţin inteligente decât sunteţi, ar prinde şi aceşti bărbaţi pe care-i visaţi curaj şi v-ar cere o întâlnire-n parc!

Aţi încercat vreodată? Hai, n-ar trebui să fie greu! Puteţi începe chiar de azi, când mergeţi în Carrefour să umpleţi cămara cu Nutella. Poate apare şi Mihăiţă. Cine-i Mihăiţă? Eeee, veţi avea o surpriză. Totul este ca, atunci când el vă va întreba cu o mutră semiretardă dacă ştiţi unde e raionul cu zacuscă, să nu-l ucideţi din priviri în secunda următoare, cum veţi avea intenţia!

Dimpotrivă, conduceţi-l chiar voi la acel raion şi întreabaţi-l:
-Dar tu câtă zacuscă vrei să cumperi? Că, uite, eu am cumpărat 18 borcane de Nutella, 15 Milka, 10 cutii cu îngheţată şi 20 de pungi cu napolitane glazurate.

Dacă el va răspunde că vrea să cumpere minim cinci borcane de zacuscă, e de bine: înseamnă că el e alesul.
În schimb, dacă va spune că vrea doar un borcan de zacuscă, pentru mă-sa mare, nu contează, şi atunci e de bine. Inclusiv în acea situaţie s-ar putea să fie alesul. Important e, repet, să nu-i trântiţi în cap borcanul cu Nutella, aşa cum veţi fi tentată în primele minute. Ore. Zile. Săptămâni. Luni. Sau ani.
Că dup-aia vă veţi obişnui.

 (Un articol scris de Mihnea Rudoiu)

Ramona Ursu

Ramona Ursu

Ramona Ursu e ziaristă. Din convingere. Adoră să scrie. Să vorbească. Să descopere. Dar mai ales să-i asculte pe oameni.
Ramona Ursu

2 Comment

  1. Marinica says: Reply

    Pai are dreptate omu… Cum sa nu! Cite doamne sau “domnișoare” d-astea
    nu am evitat eu, doar pentru ca,…
    Mai deunăzi, o cucoana artista, cu pensula, ma chema într-o vacanta, ca la mine e frig al naibi, și unde sta dinsa e vreme de plaja. Dar am putut sa merg? da de unde… A trebuit sa ma fîstacesc refuzînd-o, asa de inhibat ma aflam in conversația cu dumneaei. Are dreptate omu. Asta e!

  2. […] De același autor: From Valentine’s Day With Love? […]

Leave a Reply

%d bloggers like this: