Camelia Bogdan: „Am fost lucrată din interior, pentru a satisface anumite orgolii ale lui Dan Voiculescu și Sorin Oprescu”

Ramona Ursu: Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a hotărât, în 8 februarie, excluderea dumneavoastră din magistratură, motivând că ați predat în afara învățământului universitar. Este decizia cea mai dură pe care o poate lua CSM față de un magistrat. De ce nu ar fi legal să țineți astfel de cursuri?
Camelia Bogdan: În primul rând, este o decizie nelegală, este aplicată pentru o abatere inexistentă, respectiv pentru cumulul de funcții. Însă CSM a decis, în 2008, decizie reconfirmată în 26 august 2016 și publicată pe site-ul instituției, www.csm1909.ro, că este permis ca magistrații să susțină cursuri în afara mediului universitar. Fapta, așadar, este inexistentă, eu nu am cumulat funcții, ci doar mi-am diseminat cunoștințele în calitate de expert, într-un proiect cu finanțare externă.

R.U.: Cu ce firmă ați semnat contractul?
C.B.: Am semnat contractul cu firma care m-a contactat pentru un interviu, pentru a vedea dacă sunt cea mai potrivită alegere pentru a fi expert în acest program. Se căuta un expert care să fie practician. Nu se dorea identificarea unui expert care să citească de pe monitoare, deoarece în materia prevenirii și combaterii corupției este foarte important să identifici problemele care se ridică în practica judiciară. Era o perioadă foarte grea pentru Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură (APIA), când, în 2014, DNA reținea pe bandă rulantă funcționarii APIA. Am acceptat să particip la procedura de selecție organizată de firma FDI Top Consult, care avea inclus în obiectul de activitate și organizarea de seminarii în materia prevenirii și combaterii corupției.

R.U: Cu cât ați fost plătită pentru a susține aceste cursuri?
C.B.: Mi s-a spus că este un onorariu pe care îl voi încasa pentru a preda zilnic, timp de două săptămâni, inclusiv sâmbăta, de la ora 9.00 la 18.00, mai multor serii de funcționari ai APIA. Mi s-a transmis că suma aproximativă pentru o zi de seminar este 200 de euro. Banii proveneau de la Banca Mondială, iar onorariile care se percep pe piață, atunci când experții sunt direct contractați de către Banca Mondială, sunt între 500 și 700 de euro pe zi. Deci eu am încasat un onorariu mult mai mic decât ce aș fi putut obține din desfășurarea activităților de diseminare a cunoștințelor în materia în care sunt expert al Comisiei Europene, începând cu anul 2009.

R.U.: Avea vreo legătură cu Ministerul Agriculturii faptul că țineați aceste cursuri, astfel încât să se pună problema incompatibilității? Ministerul era parte a unui dosar de care v-ați ocupat, mă refer la Dosarul ICA.
C.B.: Nu avea absolut nicio legătură. Dacă s-ar fi ridicat problema cine mai putea să mă remunereze în afară de firma care implementa proiectul finanțat de Banca Mondială, puteam sa fiu remunerată direct de către APIA, care avea personalitate juridică și era ordonator de credite. Teoretic, exista posibilitatea să fiu contractată direct de către Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură, care era beneficiarul direct al acestui proiect. Repet, Agenția avea posibilitatea legală de a face plăți, fiind ordonator de credite.

R.U.: Ați înștiințat CSM despre cursurilor pe care le-ați ținut?
C.B.: Pe parcursul seminarului, am transmis către CSM atât suportul, cât și studiile de caz pe care le-am avut în vedere. Deoarece făcea parte din caietul de sarcini și mi s-a spus de către organizatori că sunt subiecte pe care trebuie să le ating în prezentarea mea, am predat inclusiv incompatibilitățile și conflictele de interese care pot fi reținute în sarcina funcționarilor publici. Am prezentat subiecte legate de prevenirea fraudelor care pot afecta bugetul UE. Am adus exemple de bune practici din practica OLAF, am prezentat rechizitorii ale DNA, ordonanțe de reținere, ordonanțe de aplicare a măsurii controlului judiciar. Totodată, am familiarizat funcționarii APIA cu informații privind recuperarea produsului infracțiunii.

R.U.: Dacă nu legal, atunci moral credeți că a fost vreo problemă să semnați acest contract?
C.B.: Nu m-am gândit nici atunci și nici acum că ar putea fi o problemă dacă eu le predau funcționarilor statului anticorupție. Mai predând procurorilor, ofițerilor de poliție, funcționarilor ANAF, dar și altor categorii de funcționari ai statului, nu mi-am ridicat niciodată problema că mi s-ar putea reține că aș fi fost vreodată într-o stare de incompatibilitate dacă predau în afara învățământului universitar. O potențială abatere s-ar putea reține în privința unui judecător doar atunci când cumulează funcții, or eu nu am cumulat nicio funcție. În întâmpinarea pe care am făcut-o după excluderea mea, chiar m-am înscris în fals împotriva acestei susțineri a domnului inspector-șef Lucian Netejoru, șeful Inspecției Judiciare, care a decis, pentru prima dată în istoria magistraturii, să infirme o rezoluție de respingere a sesizării, pe care au pronunțat-o doamnele inspector Oana Aida Popescu și Ecaterina Mirea și să sesizeze, în mod nelegal, Secția pentru judecători în materie disciplinară.

R.U.: Ce alte cursuri similare ați mai susținut până acum?
C.B.: Anul acesta, am mai predat aspecte de prevenire si combatere a spălării banilor la un seminar organizat de o firmă, iar în sală erau avocați, funcționari publici. Am făcut dovada și am depus la dosarul disciplinar că același SRL l-a contactat pe domnul Daniel Grădinaru, judecător la Înalta Curte, pentru a preda exact tema pe care eu am predat-o funcționarilor APIA, respectiv protecția intereselor financiare ale UE. La solicitarea mea, intemeiată pe Legea 544/2001, inspectorul-șef al Inspecției Judiciare mi-a comunicat că nu s-a sesizat din oficiu, deși i-am adus la cunoștință că un alt judecător predă în afara învățământului universitar, în cadrul unui seminar organizat de un SRL.

Tot în 2016, le-am predat jurnaliștilor, alături de colegi de la Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul proiectului Inițiativă pentru o Justiție Curată. L-am nominalizat și în întâmpinare pe domnul judecător Horia Valentin Șelaru, care le-a predat jurnaliștilor în cadrul aceluiași proiect. Dumnealui s-a axat pe partea de sechestru și confiscare, eu am prezentat vulnerabilitățile pe care le pot prezenta folosirea paradisurilor fiscale în spălarea banilor. Însă nu s-a mai întâmplat niciodată ca un judecător să fie dat afară din magistratură pentru că le-a predat o temă de maxim interes general funcționarilor statului.

R.U.: De ce credeți că CSM a luat această decizie drastică? Și de ce acum, având în vedere că ați ținut cursurile pentru APIA în 2014.
C.B.: Asta a fost și prima întrebare pe care eu mi-am pus-o anul trecut. De ce s-a început această cercetare tocmai acum? O posibilă explicație a fost susținută în spațiul public. Anume că se încearcă, după pronunțarea unei potențiale soluții favorabile de către CEDO, o revizuire a deciziei pe care eu am pronunțat-o în dosarul ICA. Această posibilitate este puțin plauzibilă. Totuși, consider că ar trebui investigat de ce a fost acceptată această întrebare din partea echipei de apărători a domnului Dan Voiculescu (foto jos), respectiv dacă este Curtea de Apel București tribunal independent in sensul art 6 CEDO? Asemenea întrebări se adresează, de regulă, când există suspiciuni că în componența unor tribunale ar fi judecători incompatibili sau executanți. Probabil, se forțează revizuirea, pentru că eu am respectat toate garanțiile procesuale atunci când am dispus, prin decizia pronunțată, confiscarea de la terți în procesul penal. Mă gândesc să nu se caute cauze exterioare, decizia mea în dosarul ICA fiind temeinic motivată în privința sancțiunilor, a recuperării prejudiciului.

R.U: Ce credeți că se urmărește printr-o eventuală revizuire a dosarului ICA?
C.B.: O eventuală incompatibilitate a mea ar putea fi speculată la CEDO. Nu am precizat eu asta, ci a precizat echipa profesorului Gheorghiță Mateuț, unul dintre apărătorii domnului Dan Voiculescu, că asta se urmărește prin decizia de excludere a mea din magistratură. Dacă se constată la Curtea Supremă, pentru prima dată în istoria acestei țări, că nu este posibil să predai în afara învățământului universitar, deși foarte mulți judecători și procurori predau, este posibilă obținerea revizuirii dosarului ICA.

Scopul urmărit ar fi restituirea către domnul Dan Voiculescu a sumelor de bani ce trebuie recuperate de către bugetul de stat, respectiv 60,5 milioane de euro, precum și produsele directe și indirecte care au fost confiscate. Mă refer la sediile GRIVCO (foto jos), Antena 3 și la contravaloarea chiriei încasate de GRIVCO de la Romtelecom, începând din 2000 și până în prezent.

R.U.: Dar se mai poate schimba total o decizie în acest dosar?
C.B.: Doar dacă s-ar ajunge la o revizuire a dosarului, posibilitatea fiind infimă, cred că asta se urmărește. Dar motivul trebuie filtrat, dincolo de ce ar putea reține CSM și, chiar și prin absurd, Înalta Curte. Nu există două funcții pe care să le fi cumulat, pentru ca eu să fiu considerată incompatibilă. Dar dacă s-ar revizui, apreciez că soluția care ar putea fi pronunțată ar fi una de încetare a procesului penal în ceea ce-l privește pe domnul Dan Voiculescu, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. În această situație, statul român cunoaște instituția confiscării fără condamnare, care poate fi aplicabilă în caz de încetare a procesului penal prin prescripție, urmând ca statul român să aplice mutatis mutandis, prevederile regulamentului adoptat de UE în 21 decembrie 2016, care lasă neaplicabilă orice dispoziție contrară. În aceste condiții, a prescripției răspunderii penale, bunurile rămân confiscate și recuperate la bugetul de stat.

R.U.: Până la urmă, un condamnat poate cere orice în instanță, dar aici vedem că CSM pare că pășește pe un drum pe care vrea să i-l deschidă lui Dan Voiculescu, prin decizia de a vă exclude din magistratură.
C.B.: Eu am invocat, pe parcursul cercetării judiciare, mai multe categorii de ilegalități și am cerut CSM să sesizeze organul de urmărire penală. Mi-am făcut apărările inclusiv evocând posibilitatea recunoscută de profesorul Mateuț, potrivit căruia, prin excluderea mea din magistratură, se urmărește eliberarea domnului Dan Voiculescu. La dosarul meu disciplinar există inclusiv decizia de admitere în principiu de către CEDO a cauzei Voiculescu contra României. Dar domnii judecători nu s-au aplecat asupra faptelor penale pe care eu le-am enumerat. Am mai sesizat că s-au scurs date confidențiale către Antena 3, iar la dosarul meu disciplinar există date că s-au folosit înscrisuri false împotriva mea.

Mai exact, s-a precizat că ar fi venit o adresă de la firma care m-a contractat pentru a ține cursurile pentru APIA direct către președintele de Secție, iar doamna președinte al Secției a II-a penală din cadrul Curții de Apel București, judecătoarea Luminița Ninu-Cristiu, nu mi-ar fi dat avizul să merg la acest seminar. Se preciza că dumneai trecuse pe adresă doar „se comunică” și nu „se avizează”. Ulterior, am făcut dovada, prin intermediul corespondenței electronice, că acest aspect este neadevărat și am subliniat, invocând cazul doamnei Bombonica Dragnea, că pentru astfel de fapte DNA ar fi putut începe urmărirea penală împotriva doamnei judecător Luminița Ninu-Cristiu.

R.U.: Ce alte ilegalități ați mai sesizat Consiliului Superior al Magistraturii?
C.B.: Acuzațiile care mi s-au mai adus, precum că aș fi luat bani de la o parte din dosar, că aș fi absentat nemotivat de la serviciu, au picat. Domnul judecător Netejoru s-a sesizat din oficiu pentru faptul că eu, în calitate de judecător, am luat bani de la o parte din proces, asta deși prin extrasul de cont și ordinul de transfer s-a constatat că banii pentru cursurile pe care le-am ținut au provenit de la firma care m-a contractat. În plus, prin circuitul financiar pus la dispoziție de Ministerul Agriculturii, s-a arătat că acești bani proveneau de la Banca Mondială. Toate aceste nelegalități le-am cerut membrilor CSM să fie semnalate organelor de urmărire penală, deoarece era evident că se urmărește eliberarea domnului Dan Voiculescu.

Am făcut dovada că m-am adresat Inspecției Judiciare pentru identificarea cauzelor care au făcut imposibilă recuperarea în integralitate a prejudiciului în dosarul ICA. Domnul inspector-șef mi-a spus că nu verifică aceste cauze, deși dumnealui este doctor în prevenirea spălării banilor. Și dumnealui avea obligația ca, în măsura în care identifică o anumită abatere sau o infracțiune, să se sesizeze din oficiu sau să sesizeze organele de urmărire penală.

În cercetarea mea disciplinară, domnul judecător Netejoru a refuzat sesizarea organelor de urmărire penală. Asta deși din ordinul dumnealui sau al fostului vicepreședinte al Curții de Apel București, Daniel Grădinaru, mi s-a deschis corespondența electronică, deși acest lucru poate fi făcut doar ca urmare a existenței unui mandat de supraveghere tehnică ori a unei precheziții informatice.

Acest mandat, care se acordă de judecătorul de drepturi și libertăți doar după începerea urmăririi penale, și nu de un inspector judiciar, nu a existat. Având în vedere că organele de urmărire penală nu au fost sesizate de către CSM, le-am sesizat eu, din nou, ulterior excluderii mele din magistratură.

R.U.: Și ce s-a întâmplat după ce le-ați sesizat?
C.B.: Dosarul a fost înregistrat și am înțeles că a fost preluat de structura centrală a DNA. Eu sesizasem o structură teritorială, pentru a nu lăsa să planeze suspiciunea, vehiculată în presă, privind o potențială apropiere a mea de doamna procuror-șef al DNA, Codruța Kovesi, apropiere care nu există. Acest lucru s-a dovedit inclusiv prin deschiderea unui nou dosar penal la Parchetul General, prin care s-a verificat potențialul acestei eventuale apropieri și a unei calități de executant al DNA pe care aș putea-o avea. S-a făcut, totodată, dovada că am fost desemnată să judec dosarul ICA în urma promovării unui concurs în funcție de execuție și că orice judecător care ar fi promovat acel concurs ar fi putut primi dosarul domnului Dan Voiculescu.

Pentru a nu lăsa să planeze aceste suspiciuni asupra diligentării dosarului cu maximă rapiditate și având în vedere că eu mai sesizasem de patru ori organele de urmărire penală, acum am făcut această plângere la DNA. Am cerut să se identifice și să se tragă la răspundere toate persoanele responsabile de aducerea la îndeplinire a unei posibile soluții de eliberare a domnului Dan Voiculescu și de împiedicarea recuperării în integralitate a sumelor de bani ce se cuvin bugetului de stat.

R.U.: În plângerile penale anterioare ce semnalați?
C.B.: Erau anumite cauze care m-au determinat sa consider că exista suspiciunea rezonabilă a săvârșirii unor infracțiuni, respectiv dezvăluirea unor informații confidențiale domnului Dan Vociulescu de către președintele Tribunalului București, doamna judecător Laura Andrei, acțiuni de tergiversare a ordinului de recuperare a produsului infracțiunii de catre conducerea Tribunalului București, respectiv judecătorul Laura Andrei, vicepreședintele Curții de Apel București, Daniel Grădinaru, conducerea Inspecției Judiciare, judecător Lucian Netejoru. Apoi, transferul de acțiuni din Crescent, inclusiv prin interpunerea directorului general al GRIVCO în firma Crescent, după ce eu am pronunțat decizia de condamnare. Transferul de acțiuni atrage o potențială încadrare la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani. În aceste dosare, eu nu am fost chemată să dau lămuriri până în prezent.

R.U: Când ați sesizat ultima oară DNA?
C.B.: Am făcut această sesizare acum aproape o săptămână. Am adus o serie de precizări și am transmis e-mailurile cu apărările pe care eu le-am făcut în cazul cercetării disciplinare. Mai urmează să completez acest dosar, deoarece, până acum, precizările mele acoperă doar tangențial partea care vizează procesul de recuperare a prejudiciului. Nu știu dacă, până în acest moment, dosarul, care deja are trei volume de urmărire penală, a ajuns la DNA structura centrală, fiind preluat, din ordinul procurorului-șef, deși eu sesizasem o structură teritorială. Însă cu prima ocazie cu care revin în țară, la fel cum m-am prezentat din proprie inițiativă la Parchetul General, mă voi prezenta și la DNA, pentru a mi se lua o declarație completă în calitate de persoană vătămată.

R.U.: Când vi s-a repartizat dosarul ICA, v-ați gândit că veți ajunge ținta unui linșaj mediatic? Pentru că asta s-a întâmplat, ați devenit unul dintre „subiectele preferate” ale trustului de presă condus de familia Voiculescu.
C.B.: Judecătorii sunt obligați să judece cauzele care le sunt repartizate, deși există practica anumitor complete de a împinge lucrurile până la prescripție. Nu a fost cazul meu, consider că acest lucru ar fi atras consecințe, aș fi fost pasibilă de abuz în serviciu și de favorizarea infractorului. Și în dosarul ICA am procedat la fel ca în cazul celorlalte cauze pe care le-am avut de soluționat, luând măsuri pentru o soluționare cât mai temeinică, în termenul legal, pentru a evita o eventuală prescripție. Dosarul trena deja de opt ani, majoritatea faptelor pentru care inculpații fuseseră trimiși în judecată erau deja prescrise, iar la Curtea de Apel București, dosarul fusese repartizat undeva în ianuarie 2014. Cum sunt specialist în spălarea banilor, nu am fost depășită de nicio problemă de ordin teoretic și nu s-a găsit nicio chichiță procedurală care să fi permis temporizarea acestui dosar. Toate chestiunile invocate de catre domnii avocați au fost soluționate în aceeași ședință de judecată.

R.U.: Ați judecat dosarul ICA sub presiune mediatică, iar aici mă refer, în special, la Antena 3. Ați avut vreo temere?
C.B.: N-am avut absolut nicio temere. Nu era primul dosar mediatizat care mi-a fost repartizat. Un judecător trebuie să păstreze contactul cu dosarul și să facă abstracție de orice influență exterioară, inclusiv de ceea ce se vehiculează pe posturile de televiziune. Justiția nu se face la televizor. Justiția se face în sala de judecată. Singura mea preocupare a fost să păstrez contactul cu dosarul, să nu scap nimic.

R.U.: Pe perioada în care ați judecat dosarul, au existat intimidări, ați fost amenințată?
C.B.: Au existat amenințări. Având adresa de e-mail publică, am primit aceste amenințări. Nu a putut fi identificat autorul, deoarece proveneau de la o adresă de Gmail, de la o persoană necunoscută.

R.U.: Ce fel de amenințări erau?
C.B.: Erau amenințări cu moartea. Am păstrat aceste mesaje, dar nu le-am luat în considerare, deoarece cred că România asigură un anumit grad de securitate cetățenilor săi. Totodată, pe stradă, anumite persoane au încercat să se apropie de mine. Eu mi-am continuat activitatea în mod normal pe parcursul soluționării dosarului, am circulat atât cu mijloacele de transport în comun, cât și pe jos, nu s-a pus problema să mă sperii. Repet, nu era problema mea dacă mi s-ar fi întâmplat ceva judecând un astfel de dosar.

R.U.: Din ceea ce spuneți, dacă ne gândim la adresa dumneavoastră de e-mail în care s-a pătruns ilegal, dar și la excluderea dumneavoastră din magistratură, pare să existe un om sau un grup de oameni care ar trebui să apere legile, dar care parcă încearcă să fie de partea unui infractor. Este așa?
C.B.: Să lăsăm organele de urmărire penală să identifice și să tragă la răspundere persoanele responsabile. Nu este prima dată când eu le semnalez aceste aspecte organelor de urmărire penală. Deschiderea corespondenței electronice a fost adusă la cunoștința DIICOT. Am solicitat Ministerului Public să mi se confirme înregistrarea acestui dosar, în care mie mi s-a deschis corespondența din ordinul inspectorului Valeria Daniela Iancu, cu concursul domnului judecător Daniel Grădinaru, de la Înalta Curte. Am solicitat inclusiv inspectorului-șef Lucian Netejoru să sesizeze el însuși organele de urmărire penală și să transmită toate actele, inclusiv cele primite de la Curtea de Apel București, pentru că acolo trebuia stabilit cine anume a deschis e-mailul în lipsa mea și al cui a fost ordinul. Mi s-a transmis, ulterior, că în absența mea s-a încercat și deschiderea corespondenței private, a adresei mele de Gmail, dar nu s-a reușit. După atâtea sesizari prin care am semnalat că se săvârșesc anumite infracțiuni a căror victimă sunt pe parcursul procedurilor mele disciplinare, am convingerea că se dorește ca aceste aspecte să nu fie soluționate de către organele de urmărire penală. Nici de către DNA, nici de către DIICOT.

R.U.: Dar cum v-ați dat seama că e-mailul dumneavoastră de serviciu v-a fost spart? Verificat, fără acordul dumneavoastră.
C.B.: Acest lucru mi-a fost adus la cunoștință de către doamna judecător Lia Savonea, președinta Curții de Apel București, care mi-a explicat că sunt subiectul unei noi verificări disciplinare, pe lângă cele trei de până atunci. Mai exact, domnul vicepreședinte Daniel Grădinaru îi semnalase că au existat anumiți jurnaliști care ar fi fost supărați că ziarul „Adevărul” ar fi publicat mai repede decât dumnealor motivarea încheierii de arestare a domnului inculpat Sorin Oprescu (foto jos). Am verificat acest lucru, cunoscută fiind relația de apropiere a domnului Daniel Grădinaru de anumiți jurnaliști. Astfel, am solicitat biroului de presă al Curții de Apel București să-mi comunice dacă, în anul 2015, domnii jurnaliști de la publicația „Lumea Justiției” și de la „Jurnalul Național” au formulat solicitări în ceea ce privește activitatea mea de judecător. Răspunsul a fost negativ și l-am atașat la dosarul meu de cercetare disciplinară. De aici se deduce concluzia că, în tot cursul anului 2015, jurnaliștilor le-au fost livrate anumite soluții pronunțate de mine, fără ca dumnealor să le fi solicitatat în prealabil, în temeiul Legii 544.

Să revin: doamna președintă Savonea mi-a spus că se fac verificări și mi-a arătat ce anume s-a verificat de către Inspecția Judiciară. Eu doar am putut să exclam că mi-au deschis corespondența electronică, iar dumneaei m-a liniștit, precizându-mi că nu s-a găsit nimic compromițător.

Bineînțeles că nu s-a găsit nimic compromițător, dar simplul fapt că se îndrăznește a se deschide corespondența unui judecător, fără ca acesta să fie subiectul unei proceduri penale, este un atac la viața privată a acestuia, iar organele de urmarire penală erau obligate să îmi pună la dispoziție toate datele pentru a putea formula o plângere penală împotriva autorilor acestui demers.

R.U.: Revenind la linșajul mediatic la care ați fost supusă sistematic. Cum suportă asta un magistrat, o bătălie de genul acesta cu mass-media fiind inegală, având în vedere că un judecător nu poate ieși să își apere singur reputația, ci trebuie să apeleze la CSM.
C.B: Un magistrat ar trebui protejat prin intermediul biroului de presă. Din păcate, purtătorul de cuvânt al Curții de Apel București, domnul judecator Daniel Grădinaru, nu a fost interesat să-mi apere reputația și să ia măsurile necesare în vederea informării corecte a opiniei publice. Dimpotrivă, a furnizat informații cu caracter confidential Antenelor și portalului „Lumea Justiției”. Atunci când i-am solicitat, prin adresă scrisă, să ia măsuri pentru informarea corectă a publicului, mi-a răspuns, tot în scris, că aspectul nu intră în atribuțiile purtătorului de cuvânt. Și acest răspuns al domnului judecător Daniel Grădinaru se regăsește la dosarul meu disciplinar și la dosarul penal deschis ca urmare a ultimei mele plângeri.

R.U.: La CSM ați apelat pentru apărarea reputației?
C.B.: Am apelat la CSM invocând anumite articole de presă, în care eram catalogată drept „judecător executant” sau „judecător corupt”, susținându-se că am luat bani de la o parte din proces în dosarul ICA. Nu am posibilitatea să urmăresc toate emisiunile în care mi se denigrează reputația. De asta cred că ar trebui să existe o preocupare din partea birourilor de presă, a CSM, a Parchetelor, a instanțelor, care trebuie să identifice cauzele care ating integritatea unui sistem judiciar în ansamblul său și să ia măsurile necesare: să sesizeze CNA, să îndrume judecătorul, să-i asigure consultanță în formularea unui drept la replică. Am pierdut deja foarte mult timp cu astfel de lucruri, deoarece sunt singurul judecător din România în privința căruia s-au deschis cinci cercetări disciplinare. Patru le-am câștigat, inclusiv această cercetare în urma căreia s-a exercitat acțiune de către domnul inspector-șef Netejoru a fost câștigată de mine.

Acum, mai sunt subiectul unei alte acțiuni disciplinare despre care s-a anunțat la Antena 3 că va fi folosită la Înalta Curte de Casație și Justiție de către părți în cauză într-un apel împotriva unei soluții pronunțate de mine. Revin, nu am timp și nici nu cred că m-aș uita la toate posturile TV la care mi se denigrează reputația. Dar ar trebui să existe mecanisme de protecție a integrității sistemului judiciar.

R.U.: V-ați gândit că este posibil ca sistemul din care faceți parte să-și ia mâinile de pe dumneavoastră, să nu vă apere. Ba, din contră, să vă arunce peste bord, după judecarea unor dosare controversate precum ICA. V-ați gândit la posibilitatea că veți rămâne singură?
C.B.: Nu m-am gândit, dar așa se întâmplă. Dar eu rămân optimistă, mai am cereri de apărare a reputației, care sunt întemeiate și cred că se vor admite. Am inclusiv două rapoarte favorabile chiar și din partea Inspecției Judiciare. M-aș fi așteptat la mai mult de la sistemul judiciar, deoarece eu, ca judecător, când mi se invocă o problemă de Drept, nu o las în nelucrare. Mă pronunț. Dacă nu știu răspunsul, îl caut, îl argumentez, în termenul prevăzut de lege. În privința mea, toate dosarele au fost împinse fie la termenul prescripției, fie solicitările pe care le-am adresat organelor de urmărire au rămas fără răspuns. Mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă un cetățean de rând, care nu este judecător la Curtea de Apel București, ar sesiza organele judiciare? În ce interval de timp ar avea sentimentul că i se face dreptate?

R.U.: Ce ați simțit când ați aflat de decizia CSM? Ați rămas fără loc de muncă și mai aveți ceva drum până să se facă lumină în cazul acesta. Vă așteptați la o asemenea măsură?
C.B.: Mi s-a părut că este vorba despre o eroare materială. Era o soluție pe care nu mi-o explic nici acum logic. Nu știu ce a dus la acest raționament al judecătorilor CSM, care aveau de decis doar asupra cumulului de funcții. M-am adresat CSM și am cerut să precizeze dacă comunciatul de presă publicat pe site-ul instituției, în 26 august 2016, este conform cu originalul. Acel comunicat prevede că, din punctul de vedere al CSM, judecătorii pot participa, în calitate de experți, la programe cu finanțare externă. Mi s-a spus că este un act oficial al Consiliului și nu trebuie semnat pentru conformitate cu originalul.

Nu văd ce anume ar fi putut conduce la reținerea acestei soluții, nu știu dacă este vorba despre un ordin să se scape de mine. Nu văd pe cine aș fi putut supăra și nu cred că am supărat pe cineva.

Munca mea a fost validată de instanțele superioare, fiind recunoscută la nivel internațional. Am fost invitată, în calitate de cercetător, de cele mai prestigioase instituții academice din Marea Britanie și din Elveția, am primit burse ale statului francez, am scris cărți ca urmare a acestor vizite de studiu. Am fost invitată să-mi diseminez experiența de practician de către Comisia Europeană, de către Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, de către Banca Mondială. Din punctul meu de vedere, am clădit o practică riguroasă în materia spălării banilor și a confiscării de la terți în procesul penal.

R.U.: Atunci, ce credeți că se află în spatele acestei măsuri de excludere a dumneavoastră din magistratură?
C.B.: Probabil temera că și alți judecători ar putea accede la această practică a mea. Dar, atenție, dacă nu o fac, există organisme de monitorizare a eficienței sistemului român de recuperare a produsului infracțiunii și de combatere a faptelor de spălare a banilor. Chiar dacă se urmărește eliminarea mea, sunt organisme internaționale de verificare a României în privința eficienței combaterii spălării banilor și a recuperării de către stat a prejudiciilor. Ar trebui ca fiecare judecător să-și înțeleagă menirea, să nu cedeze temerilor.

Consider că a fi judecător nu este doar o meserie. Este, în primul rând, o vocație. O vocație să aplici legea și să nu tratezi problemele en passant, respectiv să te faci că nu vezi sau să consideri că nu este treaba ta dacă nu a văzut procurorul un anumit lucru. Ca judecător, la rândul tau, ești obligat să nu-l treci cu vederea. Cu siguranță, în viitor, se va schimba practica și este atât de datoria organelor de urmărire penală, cât și a Inspecției Judiciare să stimuleze acest reviriment.

R.U.: Spuneați că nu știți pe cine ați fi putut supăra atât de mult. Haideți să enumerăm ce alte mari dosare, în afară de ICA, ați mai judecat.
C.B.: Am mai soluționat dosarul domnului inculpat Sorin Ovidiu Vîntu. Mi s-a imputat, atunci, că judec cu o prea mare celeritate. Am mai soluționat dosarul „Loteria 1”, în care, la fel am propus disponibilizarea în integralitate a produsului infracțiunii. La fel, s-a considerat că mă antepronunț, prin luarea unor măsuri asiguratorii, deși standardele CEDO impuneau concluzia că judecătorul care ia măsuri de sechestru nu devine incompatibil să soluționeze fondul cauzei. Am mai judecat o altă cauză, Rafo 2, în care am fost recuzată de către domnul Ovidiu Tender. Mi s-a imputat că iau sechestru și că judec prea repede. Au existat cauze cu inculpați ale căror nume au fost sonore.

Pentru mine, nu contează să rețin numele inculpatului, contează să identific tipologia. În dosarele de spălare de bani, în măsura în care domnii procurori nu fac investigația financiară pentru a identifica produsul infracțiunii, deși au obligația asta, ca judecător sunt obligată să identific eu, dacă se poate. Dacă nu, pronunț un ordin de punere a sechestrului în echivalent și cer organelor de urmarire penală să identifice produsele infracțiunii până la acoperirea sumei menționate în acest ordin, în vederea confiscării speciale. În plus, pregătesc minuțios cercetarea judecătorească. Acestea sunt preocupările unui judecător, indiferent dacă dosarele pe care le are în lucru sunt mediatizate sau nu. Expunerea mediatică nu este luată în calcul, în niciun caz, la deliberare. Cel puțin nu de către mine.

R.U.: Decizia pe care CSM a luat-o în cazul dumneavoastră, una extremă, ar putea să îi descurajeze pe alți judecători să își facă meseria? S-ar putea teme că îi poate aștepta o excludere din magistratură, dacă dau pedepse corecte, dar dure, atunci când au de judecat dosare sonore?
C.B.: Simplul fapt al declanșării unei cercetări disciplinare de către Inspecția Judiciară poate determina un magistrat să devină temător. Am văzut asemenea magistrați și știu că există aceste temeri privind posibilitatea aplicării unei sancțiuni disciplinare, deoarece te împiedică să promovezi în funcție. Niciun judecător nu dorește să fie nevoit să se apere în cadrul unei cercetări disciplinare. Dorește să-și urmeze parcursul profesional. Mulți dintre noi dorim să accedem la Înalta Curte de Casație și Justiție. În ceea ce mă privește, cercetările disciplinare pornite împotriva mea au fost discreționare.

Am fost lucrată din interior, pentru a satisface anumite orgolii ale condamnatului Dan Voiculescu și ale inculpatului Sorin Oprescu. Am cerut în instanță constatarea caracterului nelegal al acestor cercetări, tocmai pentru a nu plana niciun dubiu asupra activității mele profesionale.

R.U.: Se vorbește tot mai mult în spațiul public despre faptul că Justiția nu este liberă în România. Că o parte a ei ar răspunde la comenzi, că se fac dosare politice, că Serviciile ar fi implicate în Justiție. Din experiența pe care o aveți, cât de liberă credeți că este Justiția în țara noastră?
C.B.: Sfătuiesc toți colegii care au aceste suspiciuni, care au cunoștințe despre implicarea unor factori exteriori în deliberarea unui judecător, să se adreseze organelor de urmărire penală. Am auzit că există judecători care declară despre alții că ar fi executanți sau oamenii Serviciilor. Ca funcționar public, dacă ai astfel de informații și nu te adresezi organelor de urmărire penală, săvârșești infracțiunea de omisiune a sesizării, care se pedepsește cu trei ani de închisoare. Este motivul pentru care eu, în toată cariera mea, când am avut o suspiciune rezonabilă că există posibilitatea comiterii unor infracțiuni, pentru a mă proteja eu însămi de a fi subiectul săvârșirii infracțiunii de omisiune a sesizării, solicit organelor de urmărire penală să verifice aceste suspiciuni.

În privința mea, nimeni nu mi-a sugerat vreodată să pronunț o anumită soluție. La mine nu se fac intervenții, nu se fac sugestii. Eu sunt un judecător stăpân pe mine. Modelul pe care îl propun este: pregătirea academică și pregătire profesională la standarde internaționale.

Am și eu suspiciuni, de exemplu, că există o anumită justiție privată, suspiciuni ce mi-au fost alimentate de trimiterea unor magistrați masoni în judecată. Dacă se va pronunța o soluție de condamnare care să rămână definitivă, din acel moment, noi nu mai putem spune că în sistemul judiciar nu se mai fac aranjamente. Am semnalat Parchetului General unele vulnerabilități prin apartenența la Masonerie a unor magistrați, posibilitate acordată de către CSM, fără a se aprofunda Constituția si jurământul masonic. Acestea pot fi puse la dispoziție de către Marea Lojă Națională oricărei persoane care le cere, inclusiv membrilor CSM. Dar nu s-a dorit aprofundarea acestor aspecte. Repet, nu este problema mea de a decide dacă un judecător poate fi și mason sau dacă există vreo incompatibilitate. Dar consider că trebuie să ne aplecăm asupra tuturor vulnerabilităților care ar putea plana asupra unui judecător și care l-ar transforma într-un mijloc de punere în aplicare a unor interese străine activității de înfăptuire a Justiției.

Ramona Ursu

Ramona Ursu

Ramona Ursu e ziaristă. Din convingere. Adoră să scrie. Să vorbească. Să descopere. Dar mai ales să-i asculte pe oameni.
Ramona Ursu

3 Comment

  1. Stiti care-i culmea? Am ajuns sa apar o judecatoare, atat cat ma pricep, parte a unei justitii care ma determina sa apelez la CEDO in dosarul meu cu APIA.
    Sa vedem ce zice L303/2004: Art. 6. – Funcţiile de judecător, procuror, magistrat-asistent şi asistent judiciar sunt incompatibile cu orice alte funcţii publice sau private, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior, în condiţiile legii.
    Art. 7. – (1) Magistraţilor le este interzis:
    a) să desfăşoare activităţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse;
    b) să desfăşoare activităţi de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură;
    c) să aibă calitatea de asociat sau de membru în organele de conducere, administrare sau control la societăţi civile, societăţi comerciale, inclusiv bănci sau alte instituţii de credit, societăţi de asigurare ori financiare, companii naţionale, societăţi naţionale sau regii autonome;
    d) să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic.
    ANI, dupa legile ei, a declarat clar ca nu se afla in incompatibilitate pentru ca nu detinea in sereleul cu pricina nicio functie in conducerea executiva. In acest sens nu s-a incalcat art. 6 si 7. Veti spune ca Bogdan trebuia sa respecte Art. 10. – (1) Magistraţii pot participa la elaborarea de publicaţii sau studii de specialitate, a unor lucrări literare ori ştiinţifice sau la emisiuni audiovizuale, cu excepţia celor cu caracter politic. Da, participarea la emisiuni audiovizuale, cu larga audienta, nu este remunerata, dar tot pozitie de formator o ai. Exact ca in cazul de la APIA unde Camelia Bogdan a predat ca formator, pe un proiect desfasurat dupa toate cutumele romanesti si europene si care in mod legal includea plata formatorilor.
    Mai departe: Art. 97. – Constituie abateri disciplinare:
    a) încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii privind magistraţii;
    Chiar si asa, presupunem ca Bogdan a incalcat legea. Ia uite ce se spune la sanctiuni: Art. 98. – Sancţiunile disciplinare care se pot aplica magistraţilor, proporţional cu gravitatea abaterilor, sunt:
    a) avertismentul;
    b) diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu până la 15% pe o perioadă de la o lună la 3 luni;
    c) mutarea disciplinară pentru o perioadă de la o lună la 3 luni la o instanţă sau la un parchet, situate în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel ori în circumscripţia aceluiaşi parchet de pe lângă curtea de apel;
    d) revocarea din funcţia de conducere ocupată;
    e) excluderea din magistratură.
    Pai nu-i puteau da avertisment?
    Stiti de ce? CSM-ul e cel care te ridica dar si cel care …se coboara. In toate procesele de la CEDO, avocatii care vor folosi excluderea lui Bogdan vor avea castig de cauza pentru ca aia stiu prea bine ca excluderea inseamna la ei abateri grave in exercitarea functiei de judecator si nu ca a predat un curs antifrauda intr-un cadru institutional, la o agentie care avea in acel moment conducerea centrala decapitata de catre DNA.
    Succes Madam! Si nu uita ca ‘instanta retine’ nu numai ce vrea ea sau la comanda politica, ci ar trebui sa retina si sa judece impartial si ceea ce spune cel mai teribil presupus criminal in aparare sa.

  2. […] „Decizia de a fi exclusă este nelegală, este aplicată pentru o abatere inexistentă, respectiv pentru cumulul de funcții. Însă CSM a decis, în 2008, decizie reconfirmată în 26 august 2016 și publicată pe site-ul instituției, http://www.csm1909.ro, că este permis ca magistrații să susțină cursuri în afara mediului universitar. Fapta, așadar, este inexistentă, eu nu am cumulat funcții, ci doar mi-am diseminat cunoștințele în calitate de expert, într-un proiect cu finanțare externă.”, spune Camelia Bogdan, conform ramonaursu.ro. […]

  3. […] interviu publicat pe site-ul ramonaursu.ro, Camelia Bogdan a declarat că decizia excluderii sale este nelegală și că Dosarul ICA nu avea […]

Leave a Reply

%d bloggers like this: