Ramona Ursu în dialog cu Alexandru Călinescu: „O justiție eficientă este obligatorie pentru a avea «o țară ca afară»”

Ramona Ursu: Domnule profesor Călinescu, România tocmai a pășit cu stângul în mai noua, dar deja vechea relație cu o putere deținută majoritar de PSD. Din primele zile ale guvernării, politicienii ne-au dat cea mai bună lecție de anti-democrație, prin asaltul asupra Justiției. Vă așteptați, însă, ca acest atac asupra statului de drept să fie făcut „noaptea, ca hoții”, așa cum s-a strigat în Stradă, dar și atât de repede de la momentul preluării puterii? De ce credeți că s-au grăbit atât de mult?

Alexandru Călinescu, profesor universitar, publicist, critic și istoric literar: Sincer să fiu, nu mă așteptam ca atacul asupra statului de drept să se producă atât de repede. Prietenul meu Livius Ciocârlie a dovedit aici o clarviziune remarcabilă: imediat ce s-a aflat rezultatul alegerilor, a prezis că „Marțea Neagră” se va repeta foarte curând. E, apoi, dovada unui tupeu uriaș ca, după ce președintele Iohannis împiedicase, prin venirea la Guvern, adoptarea Ordonanței, operațiunea să fie declanșată după câteva zile și să se producă seara târziu, dorindu-se parcă să se inducă ideea că jocurile sunt făcute și că nimic nu se mai poate schimba. Așa-zisa conferință de presă pe care a ținut-o jalnicul ministru de Justiție care a fost Florin Iordache a reprezentat o sfidare, o neobrăzată batjocură la adresa presei și a opiniei publice.

S-au grăbit fiindcă Ordonanța era făcută „cu dedicație” pentru Liviu Dragnea; să nu uităm însă că nu numai el ar fi avut de profitat. Cu siguranță, ideea se conturase cu mult timp înainte, iar demersul se înscrie în campania anti-justiție și anti-DNA pe care PSD și ALDE o duc, cu o constantă vehemență, de o bună bucată de vreme încoace. Modul în care au încercat să impună Ordonanța 13 arată că alianța de la guvernare consideră că totul îi este permis. Atât de trâmbițata „victorie categorică în alegeri” este de fapt alibiul prin care se urmărește cauționarea unui regim autoritar.

R.U.: Sute de mii de români din țară, dar și din diaspora protestează, de câteva săptămâni, mai întâi pentru abrogarea Ordonanței 13, iar acum pentru demisia Guvernului. Au fost manifestații de amploare, fără precedent. Simțul Justiției, al dreptății, a fost cel care i-a scos pe oameni în stradă și aproape că nu există protest, în ultimii ani, care să-i vizeze pe politicieni, la care să nu se strige „DNA să vină să vă ia!”. Credeți că este ceva care ne-a educat mai mult, în ultima perioadă, în ceea ce privește apărarea statului de drept? Sau Justiția a rămas, în lipsa unei clase politice sănătoase, singura speranță a românilor că pot avea „o țară ca afară”?
A.C.: Manifestațiile de protest au fost impresionante, și nu numai prin amploare, dar și prin inventivitate, precum și prin maniera în care au transmis un reconfortant sentiment al solidarității. Oamenii s-au adunat spontan, s-au mobilizat apoi prin rețelele de socializare, a fost o extraordinară lecție de democrație. Nu au existat „lideri”, mulțimea a acționat cu o coerență admirabilă și într-o sincronicitate perfectă. Dacă nu ar avea încredere în Justiție și în instituțiile anti-corupție, acei oameni nu ar fi scandat „DNA, să vină să vă ia!”.

Au fost multe alte mesaje la fel de clare ce ar putea fi sintetizate printr-o propoziție simplă: „Nu vrem să fim conduși de niște hoți”. Intră aici, cum bine spuneți, și neîncrederea în clasa politică, intră și conștientizarea dimensiunilor pe care le-a căpătat corupția. Aveți perfectă dreptate: pentru cei care protestează, o justiție eficientă este condiția obligatorie pentru a avea „o țară ca afară”. Să nu neglijăm însă impactul discursului anti-justiție și anti-DNA, discurs practicat de mai mulți lideri ai coaliției aflate la guvernare, dintre care se detașează, prin virulență, Călin Popescu Tăriceanu. Iar câteva posturi de televiziunie intoxică încontinuu lumea cu malversațiunile „binomului”, cu „abuzurile” comise de procurori și de judecători etc. Vreau să spun că nu toți românii, din păcate, au aceeași percepție despre justiție.

R.U.: Un popor capabil să iasă în stradă în număr atât de mare și să-i împiedice, cel puțin pe moment, pe guvernanți să retragă o ordonanță făcută, evident, pentru binele unor politicieni cu probleme penale, a ales, în mod paradoxal, recent, niște partide conduse de Liviu Dragnea, condamnat definitiv la închisoare cu suspendare și judecat într-un alt dosar de corupție, și de Călin Popescu Tăriceanu, inculpat tot într-un astfel de dosar. Nu este el puțin ciudat să fim justițiari, dar să ne trezim cu astfel de conducători? De ce am ajuns aici?
A.C.: Este ceea ce am încercat să sugerez mai înainte: sunt categorii ale populației neinteresate de Justiție sau care cred toate balivernele cu „victimele sistemului”. Apoi, PSD are un electorat fidel care votează de ani de zile cu ochii închiși. Problema la ultimele alegeri a fost absenteismul, care s-a dovedit sinucigaș.

Dincolo de asta, comportamentul lui Dragnea și Tăriceanu e scandalos: deși au probleme penale nu au făcut un pas înapoi. Ba, dimpotrivă, s-au cocoțat în fruntea Parlamentului. Ei au convingerea că totul le este îngăduit. La fel gândesc „baronii” locali și mulți alți politicieni. Iar faptul că electoratul lor nu-i sancționează îi face și mai agresivi.

R.U.: Scriați recent, într-un articol de opinie publicat în „Ziarul de Iași”, că „e o veche practică a PSD-ului de a-i acuza pe opozanţii politici că îi «dezbină» pe români. Aş zice chiar că e o strategie consubstanţială acestui partid, care continuă astfel «glorioasa» tradiţie a Partidului Comunist, ce îi înfiera pe «duşmanii de clasă» care se pun de-a curmezişul voinţei poporului de a construi societatea socialistă multilateral dezvoltată”. Propagarea, zi de zi, a unui astfel de mesaj a devenit nocivă pentru o parte a populației, care o percepe ca pe o destrămare a poporului, ca pe un rău absolut. Totuși, cine dezbină țara, dacă chiar asta se întâmplă, și cât de sănătos ar fi să gândim toți la fel, ca să nu mai fim considerați „dezbinați”?
A.C.: Povestea cu „dezbinarea” e o diversiune perversă și, cu siguranță, eficientă, din moment ce e reluată periodic, cu deosebire în momentele în care PSD pare să piardă teren. Cei ce vorbesc de dezbinare ar vrea, de fapt, ca toată suflarea românească să fie pesedistă, conform principiului binecunoscut: „unitatea de monolit a poporului în jurul partidului, în frunte cu secretarul său general”. Ar trebui, din contră, să ne obișnuim cu ideea că există astăzi două Românii: o Românie vie, creativă, lucidă, dinamică, pro-occidentală, întoarsă cu fața către viitor, și o Românie anchilozată, rutinieră, prizonieră a clișeelor, ostilă Occidentului, nostalgică, inerțială.

Ar fi o ipocrizie ineptă să negăm această realitate. Nu toată lumea gândește la fel, nu toți au același bagaj cultural, nu toți au capacitatea de a rezista propagandei și minciunii. Adaug că există și a treia Românie, aceea a indiferenților. Observațiile mele nu au deloc pretenții „științifice”. Pentru un alt tip de abordare, semnalez analiza pe care a făcut-o zilele trecute un reputat sociolog, profesorul Dumitru Sandu. Incitare la ură? Dezbinare? Da, pot să dau un exemplu foarte recent. Am văzut imagini cu mitingul PSD de la Pitești. Sinistru. Dezolant. Și o spun cu tristețe. 

R.U.: Credeți că acest Guvern, acest Parlament au învățat lecția democrației predată de sutele de mii de protestatari? Au înțeles mesajul oamenilor sau trebuie să fim pregătiți de acum, zi și noapte, cel puțin patru ani, să ne păzim țara de conducătorii ei?
A.C.: Nu, nu cred că Guvernul a învățat mare lucru din protestele pe care le-a provocat. Sau poate a învățat ceva: ca data viitoare să încerce o altă manevră pentru a-și atinge scopul. Acest Guvern minte. E întotdeauna ceva fals în discursul lui Sorin Grindeanu, în discursul altor miniștri, astăzi spun una și peste trei zile altceva, nu recunosc că au greșit, repetă toate locurile comune ale propagandei PSD de anul trecut și din anii precedenți. Despre minciunile pe care le debitează, cu sânge rece, Liviu Dragnea nici nu e cazul să mai insist.

În Parlament? La ce poți să te aștepți de la oameni ca Șerban Nicolae sau Nicolicea? Gândiți-vă, apoi, ce reacții a stârnit luarea de poziție a primarului Iașului, Mihai Chirica. Primarul a declarat două lucruri: a) că ordonanța 13 nu era oportună și b) că ministrul Iordache trebuia demis. În ambele cazuri s-a văzut că a avut dreptate. Drept răspuns, lideri și organizații PSD au cerut sancționarea și chiar excluderea lui Chirica, reproșându-i că a încălcat disciplina de partid și că trebuia să formuleze criticile în interiorul partidului. Exact așa se proceda și în sânul Partidului Comunist Român… Disidenții, fie și potențiali, erau anihilați rapid, tot pe motiv că pun în pericol unitatea partidului. Așa că nu avem ce aștepta (bun) de la Dragnea, Tăriceanu etc. Sigur că important ar fi ca societatea civilă să răspundă prompt și viguros de fiecare dată când se încalcă regulile democrației.

R.U.: Poate rezista așa un popor, să-și facă dreptate doar în stradă, și la ce credeți că se poate ajunge dacă oamenii își abandonează viețile, pentru a potoli permanent o clasă politică din a face rele?
A.C.: Nimeni nu își face iluzii, cred, că se poate ieși în stradă seară de seară și că astfel de manifestații se pot prelungi pe o durată nedefinită. Dar clasa politică ar trebui să se învețe cu ideea că există o societate civilă puternică și care o poate sancționa de fiecare dată când calcă strâmb. Altfel, sper că sunt mulți cei care au înțeles, din evenimentele ultimelor săptămâni, cât de important este să mergi la vot.

R.U.: Ce-i lipsește României de o parte a ei poate fi atât de ușor de înspăimântat, de manipulat, astfel încât să creadă că Soros este „omul negru”, că niște cetățeni români, precum președintele Klaus Iohannis sau fostul premier Dacian Ciolos, sunt, de fapt, „străini care vor să ne vândă țara”. Iar exemplele pot continua. Este vorba despre lipsa unei educații bune sau mai există și alte explicații de avem această spaimă față de „străni”?
A.C.: E de remarcat, în primul rând, că delirul conspiraționist prinde ușor fiindcă e mai comod (și, bineînțeles, mai spectaculos) să vezi combinații tenebroase acolo unde lucrurile sunt, în realitate, simple. De ce să admiți că oamenii au ieșit spontan și de bunăvoie în stradă, când poți invoca influența malefică a lui Soros, intrigile lui Iohannis, lucrătura „serviciilor”, mașinațiunile multinaționalelor etc. Cam astea au fost de altfel și „explicațiile” oficiale, chiar și domnul Adrian Țuțuianu, cu autoritatea domniei sale de șef al comisiei parlamentare de control al SRI, a spus – spre satisfacția lui Liviu Dragnea – că manifestanții din Piața Victoriei au fost „manipulați”.
Toate acestea sunt mană cerească pentru un public care, spre exemplu, crede că dacii au construit tuneluri care traversează munții Carpați și că limba latină derivă din limba dacă. Conspiraționismul se asociază în chip firesc cu xenofobia: întotdeauna vinovații sunt ceilalți. Andrei Pleșu a descris admirabil, în mai multe rânduri, acest mecanism. Nu e câtuși de puțin o noutate: este suficient să recitim „Românii verzi”, extraordinarul text al lui Caragiale. Consider că putem califica drept în cel mai înalt grad iresponsabilă atitudinea acelor politicieni care apasă pe pedala xenofobiei. Să câștigi capital electoral repetând în neștire „Klaus Werner” și „Dacian Julien” mi se pare jalnic.

Campania anti-Iohannis pe tema „neamțul-care-e-străin-de-neam” este odioasă. Nu sunt doar politicienii vinovați: să nu uităm canalele mediatice din cauza cărora proliferează acest discurs ce îi diabolizează pe străini și îndeosebi pe occidentali. Acolo și nu altundeva are loc cea mai grosolană manipulare. Lipsa de educație, spuneți dumneavoastră? Și asta, foarte probabil, dar un elementar bun-simț ar fi împiedicat astfel de derapaje. Nu suntem, nici în această privință, unici. În Franța antiamericanismul e o boală veche. Și, pare-se, incurabilă.

R.U.: Ce credeți că am câștigat, ca popor, cel mai mult în aproape trei decenii de democrație?
A.C.: Din punctul meu de vedere, marile câștiguri sunt libertatea de exprimare, libertatea de a călători, intrarea în Uniunea Europeană și în NATO. Dar cu certitudine unii, nu puțini, nu văd în libertatea cuvântului un câștig esențial. Despre cei cu poziții anti-occidentale am vorbit. Nostalgicii (precum și o seamă de tineri intelectuali foarte de stânga) idealizează epoca în care fiecare avea de lucru și fiecăruia statul îi dădea o locuință (ceea ce nu este chiar exact dar asta e o altă poveste). Atenție, așadar: nu toată lumea se simte bine în democrație. De unde – tentațiile populiste și derivele autoritariste.

R.U.: În afară de încrederea pe care o parte a societății civile a pierdut-o poate definitiv în actuala clasă politică aflată la Putere, ce lucruri esențiale credeți că a mai pierdut România, pe plan intern, dar și internațional, după ultimele evenimente care au ajuns pe agenda publică a întregii planete?
A.C.: Dacă, pe plan internațional, s-a vorbit despre faptul că în România există multă corupție, s-a aflat totodată – și asta mi se pare mai important – că s-a constituit o puternică mișcare civică anti-corupție. Manifestațiile de stradă au avut un ecou extraordinar. A impresionat, de asemenea, și mesjul lor pro-occidental. Pierderi de imagine? A devenit evident pentru noi că actuala putere practică un limbaj dublu. E posibil ca și partenerii noștru euro-atlantici să-și fi dat seama de acest lucru. Din păcate, nu ar fi pentru prima oară.
Interviuri recomandate:

Ramona Ursu în dialog cu Gabriel Liiceanu. „Să-i ținem sub lupă”

Ramona Ursu în dialog cu Sabin Gherman: „Vine o gașcă, dă țara asta de toți pereții și gata?”

Ramona Ursu în dialog cu Paul Dragoș Aligică: „Votul liber nu dă un cec în alb nimănui. A fost votat un program de guvernare, nu o schimbare de regim”

„Soroșista” din Bruxelles. Ramona Strugariu: „Oamenii au ieșit în stradă cu steagul UE, nu pentru o gubernie rusească”

„Zi de zi, aici vom fi!” Amy Craus: „PSD-ALDE sigur nu au învățat nimic, ei nu concep că noi existăm”

Ramona Ursu

Ramona Ursu

Ramona Ursu e ziaristă. Din convingere. Adoră să scrie. Să vorbească. Să descopere. Dar mai ales să-i asculte pe oameni.
Ramona Ursu

Leave a Reply

%d bloggers like this: