Ramona Ursu în dialog cu Grigore Cartianu: „Tăriceanu, Meleșcanu, Dragnea se comportă ca agenți ai intereselor Rusiei”

Ramona Ursu: Grigore, unde te-a prins „noaptea, ca hoții”?
Grigore Cartianu (jurnalist și scriitor): „Noaptea, ca hoții” m-a prins în studioul Sport.ro, eram invitat la o emisiune de la ora 21.00 la 22.00. Dar, înainte de asta, intuisem că se va întâmpla ceva la Guvern. Am dat foarte alarmat un mesaj pe Facebook, în care am spus: „Atenție, la 19.45, începe ședința de Guvern în care, din informațiile mele, pe lângă ordinea de zi, vor veni și cu ordonanțele nenorocite privind grațierea și Codul Penal”. Până la urmă, grațierea au făcut-o proiect de lege, dar Codul Penal și dezincriminarea abuzului în serviciu le-au băgat în Ordonanța 13. Am dat repede acest mesaj, pe la 18.30, și am mai scris ceva: „Ne vedem în Piața Victoriei!” Informația a circulat foarte repede, s-a rostogolit, într-o oră, către zeci de mii de oameni care mă urmăresc. Am dat fuga în Piață. Eram cam 150 de protestatari și 20 de mașini ale Jandarmeriei. Era o liniște apăsătoare, pericolul plutea în aer. Am ieșit cumva preventiv. Apoi am plecat la emisiune, mi-am închis telefonul și, când am terminat la TV, m-am uitat pe Facebook să văd ce se mai întâmplă. Oamenii erau agitați, îmi scriau: „Ați auzit ce au făcut? Au dat ordonanța”
R.U.: Și ce ai făcut? În Piața Victoriei au început să se strângă oameni furioși. 
G.C.:
Au fost secvențele acelea cu Florin Iordache, ministrul Justiției, cu „Altă întrebare! Altă întrebare! Mai aveți altă întrebare?” Eu aflam toate astea de pe site-uri, eram într-un taxi și goneam de la studiourile Pro TV spre Casa Presei, de la ora 22.30 începea emisiunea mea, la Nașul TV. Am stat, ca de obicei, până la miezul nopții, iar subiectul serii a fost, evident, ordonanța nenorocită. Am fost nervos rău, am scăpat câteva epitete dure, m-am ales și cu o plângere la CNA după emisiunea aceea. De la Casa Presei am fugit în Piața Victoriei, unde am stat până pe la 2.00. Deși trecuse de miezul nopții, cred eram vreo 15.000 – 20.000 de oameni în stradă. Mi s-a părut. Ei erau „noaptea, ca hoții”, iar noi eram „noaptea, ca liliecii”, ca să oprim hoții.

R.U.: Cum ai simțit atmosfera în Piața Victoriei în seara în care s-a dat Ordonanța 13? Ce-ți spuneau oamenii?
G.C.: Simțeam că parcă a băgat cineva cuțitul în noi. Parcă asistaserăm la o crimă și nu știam cum să oprim criminalul. Mai ales că nu știam, atunci, amănuntele – cum ar fi acela că Ordonanța 13 intră în vigoare în zece zile. Spaima era că ordonanța ajunge chiar în noaptea aceea la Monitorul Oficial, se publică și gata, nu mai avem ce face. Ne gândeam să mergem la Monitorul Oficial, să blocăm cumva nenorocita de ordonanță. Nici nu știam unde e Monitorul Oficial, butonam pe telefon să-i căutăm adresa. La un moment dat, cineva a anunțat: „Au publicat-o nenorociții!” Și, într-adevăr, pe la 1.00 au publicat-o. Cum eu sunt o fire mai optimistă, mă agăț și de un pai ca să evit dezastrul, mi-am adus aminte că, pentru ca ordonanța de urgență să intre în vigoare, mai trebuia îndeplinită o condiție: ordonanța să fie depusă la Parlament. Îmi spuneam: „N-or depune-o ei noaptea, ca hoții, n-o avea cineva cheia de la Parlament, dar trebuie să ne organizăm cumva ca să nu o depună dimineață”. Nici nu știam ce înseamnă „s-o depună”: s-o trimită fizic, într-un plic? Dacă-i așa, blocăm intrările Parlamentului și nu lăsăm mesagerul să ajungă cu ea la destinație! Dar dacă „depunerea” asta se putea face și electronic, prin e-mail? Sau prin fax?

Multe dileme ne răvășeau în noaptea aceea, acolo, în gerul din Piața Victoriei. Eram frustrați, nervoși, agitați. Ne-am mai liniștit puțin când am aflat că puciștii anti-justiție stabiliseră termen de intrare în vigoare după zece zile. Puteam merge acasă, iar a doua zi să ne mobilizăm și să ieșim masiv în Piață. Nu era timp de pierdut, cele zece zile se puteau scurge rapid, mai ales că era și un weekend la mijloc.

A doua zi, pe 1 februarie, deja am ieșit în stradă zeci de mii de oameni, poate 100.000. Așa a fost în toate serile acelea până duminică, 5 februarie, când au fost 300.000 de oameni în Piața Victoriei. De fapt, în zona cu epicentrul în Piața Victoriei, pentru că mulțimea se întindea până la Aviatorilor și până la Romană.

R. U.: Te-a surprins felul în care au acționat, faptul că au dat Ordonanța la foarte puțin timp de la învestirea Guvernului și, mai ales, noaptea? Asta cu atât mai mult cu cât deja existaseră o serie de proteste, iar președintele Klaus Iohannis prezidase o ședință de Guvern, tocmai pentru a preveni o astfel de ordonanță.
G.C.: După ziua de 18 ianuarie, când președintele Iohannis s-a dus la ședința de Guvern și i-a avertizat să nu blocheze justiția prin ordonanțe de urgență – pentru că inițial erau două -, iar niște ambasade au transmis mesaje similare, mi-am zis: „Nu mai au curaj acum să dea ordonanțele. Vor încerca să ne păcălească altfel, probabil prin Parlament”. Nu m-am așteptat, dar când am aflat de ședința asta pusă seara, era un al șaptelea simț care-mi spunea că ăștia acum o fac. De asemenea, cineva din linia a doua a PNL, care cu ani în urmă fusese în PSD și și-a păstrat anumite relații acolo, m-a sunat și mi-a spus: „Atenție mare, că o vor da în seara asta!” „E o bănuială?”, l-am întrebat. „Nu, e o informație. Florin Iordache a pregătit totul, vei vedea că o bagă pe ordinea de zi”. Atunci am scris eu acel text pe Facebook, am strigat adunarea, am spus că e pericol să bage ordonanțele în acea ședință de Guvern. Știam că trebuie să-i oprim, dar nu știam cum să mobilizez oamenii și să ieșim, să le dăm un șoc celor din Guvern, să fim 10.000 de oameni în Piață. Atunci, 10.000 mi se păreau mulți. Acum, după ce am văzut Piața plină, și 20.000 mi se par puțini, pentru că știu că putem fi 100.000.

R.U.: Seara aceea a mai avut un moment nevralgic, pe lângă faptul în sine că dăduseră Ordonanța. Mă gândesc la „altă întrebare” cu care Florin Iordache, ministru al Justiției atunci, a reușit să enerveze multă lume.
G.C.: Era o sperietură, un pericol încă neclar conturat până când a anunțat „Ciordache”, în conferința de presă nocturnă, că a dat Ordonanța 13. Atunci ne-am lămurit. Aroganța maximă a ministrului-șobolan a contribuit mult la ieșirea în stradă. Poate că am fi ieșit 20.000, nu 100.000.

Sfidarea de care a dat dovadă Iordache a fost definitorie, cred, pentru ceea ce s-a întâmplat în stradă. Auzi la el – „Altă întrebare!”. Suna ca o înjurătură, se proiecta ca un scuipat pe obrazul nostru. Chiar asta făcea Iordache: ne flegma cu voluptate, în plină noapte. Ne fura, dar ne și scuipa: „Altă întrebare!… Altă întrebare!… Altă întrebare”. O dată, de două ori, de 20 de ori.

Imediat ni s-a aprins și celălalt beculeț: noaptea, ca hoții. Aceste trei cuvinte mi se par definitorii pentru istoria contemporană a României. „Noaptea, ca hoții” – ei, șobolanii din ședința de Guvern, ne-au dat ocazia să găsim această formulă extraordinară, care i-a năucit pe guvernacii din Palat.

R.U.: Guvernacii?!
G.C.: Da, guvernacii, ministreții și demnitocii, că guvernanți, miniștri și demnitari nu le pot spune. Dacă dădeau ordonanța ziua, erau elementele banditismului de stat, dar lipsea această dimensiune înspăimântătoare, a nopții. Este clipa aceea când suntem acasă, ne pregătim de culcare, ne mai uităm pe la vreo emisiune, la un film, mai citim o carte și, dintr-o dată, vuiește țara că ăștia au dat ordonanța. Noaptea, ca hoții. Altă întrebare!

R.U.: De ce crezi că au lăsat termenul acela de zece zile până să intre în vigoare Ordonanța 13? Ar fi putut rezolva totul noaptea, ca hoții.
G.C.: Din ceea ce știu, acum sunt mari regrete pe tema asta în PSD. Au comis o uriașă greșeală tactică. Dar au făcut asta pentru că erau prea siguri pe ei, și nu pentru că de la Consiliul Legislativ le-a venit recomandarea de a da un termen până la intrarea în vigoare a ordonanței. Desigur, Guvernul putea să nu țină cont de recomandare. Iar aceasta este acum marea lor supărare, că au ținut cont. Dar au făcut-o nu din rațiuni de legalitate, ci pentru că se simțeau foarte puternici. Și-au zis: „Dom’le, ce poate să se întâmple? O dăm noaptea, până a doua zi abia se dezmeticesc, dar a trecut deja o zi. Vor ieși în stradă 20.000- 30.000 de oameni, vor sta acolo două-trei zile, or să latre la lună, după care se lasă păgubași, pentru că nu au ce ne face. Chemăm Jandarmeria lu’ doamna Carmen de la Teleorman și gata, s-a rezolvat problema!”

R.U.: Și chiar au chemat Jandarmeria, încă din „noaptea, ca hoții”.
G.C.: Da, în privința Jandarmeriei, chiar asta au făcut. Au chemat mașini de la Ploiești, de la Buzău, de la Alexandria, de la Pitești. Atunci au adus foarte mulți jandarmi din afara Capitalei. Am făcut și poze, filmulețe cum mergeau în coloană mașinile Jandarmeriei, pline, venind în București ca să întărească dispozitivul.

Asta cu „#Rezist” a fost, prima oară, în mintea lor, a celor din Guvern. Și-au băgat în cap #rezist și și-au zis: „Zece zile rezistăm. Și după zece zile, ne ducem și le zicem: «Hai, domnule, la Parlament să vedem ce-i cu ordonanța asta!». O trântim în Parlament, ne arătăm voința pozitivă și, apoi, ne lăudăm că am trântit ordonanța. Dar facem asta după zece zile și un minut, după zece zile și șapte ore, ca să fie dimineața”.

Astfel, Ordonanța 13 își făcea efectul, chiar și un minut, exact cât aveau ei nevoie. Însă nu au intuit dimensiunea mobilizării cetățenești.

R.U.: Dar tu te-ai gândit la această dimensiunie a mobilizării oamenilor?
G.C.: Nu. Am aproape 50 de ani, am trăit decembrie ‘89, am trăit Piața Universității ‘90, Mineriadele, am trăit marile mitinguri studențești din acel prim an de „democrație originală”, dar niciodată nu a fost la dimensiunile astea. Niciodată! Nici în decembrie ’89, când împotriva unei puteri politice, care era Ceaușescu și regimul său, nu au ieșit atât de mulți oameni. Au ieșit, în 22 decembrie dimineața, aproximativ 100.000 de oameni, în Piața Palatului. Mulți erau aduși de pe la întreprinderi, organizați de oameni din sistem, care au zis: „Acum terminăm cu Ceaușescu!” Erau oameni ai Securității, oameni din partid, oameni agățați de ruși, care aveau ca plan să pună presiune pe Ceaușescu, pe Palat, ca să-l poată extrage de acolo generalul Stănculescu și să-l lase, de fapt, fără niciun fel de protecție. Să-l transforme din mare conducător, mare dictator, într-un cetățean care este dus undeva la adăpost, să fie protejat, dar, de fapt, să fie lăsat fără putere, iar comenzile lui să nu mai fie ascultate de nimeni. Așadar, împotriva lui Ceaușescu au fost 100.000 de oameni, dintre care unii aduși cu autobuzele.
Mult mai mulți au venit în după-amiaza de 22 decembrie și în zilele următoare, însă asta când s-a întâmplat? Abia după ce la televizor s-a anunțat: „Dictatorul a fugit”. Deci nu mai veneau oamenii împotriva conducătorului care era la putere, pentru că el nu mai era la putere. În 22 decembrie 1989, de la ora 14.00, era Iliescu la putere, împreună cu Silviu Brucan, cu Petre Roman, cu generalul Militaru, cu ceilalți cu care făcuse, de mult timp, nucleul sovietic. În aceeași zi, după-amiaza, au ieșit sute de mii de oameni în București, 800.000, un milion, toată lumea ieșea în stradă ca să se bucure că nu mai era dictatorul, nu ca să conteste o putere deja prăbușită. În concluzie, nu aveam cum să intuiesc că voi trăi acum, în 2017, acest fenomen. Nu erau elemente, nu erau planetele aliniate să crezi că, în 2017, fără un motiv special, va fi cea mai mare manifestație din istoria României împotriva celor aflați la putere.

R.U.: Totuși, ce crezi că i-a determinat pe oameni să iasă în număr atât de mare în stradă? Faptul că, în ultimii ani, mai multe personaje importante au fost cercetate, judecate, condamnate, dosarele lor au fost intens mediatizate, crezi că asta a educat, într-un fel, populația? La mai toate protestele din ultimii ani se strigă „D-N-A / Să vină să vă ia!” Înseamnă asta ceva mai mult decât un slogan?
G.C.: Principala explicație pentru această uriașă mobilizare a fost că s-a schimbat România. S-au produs niște mutații fundamentale în societate și în economie, în ultimele aproape trei decenii de postcomunism și de „comunism cu față umană”. Acum, la protestele din Piața Victoriei, vorbim despre mulți oameni care nu mai sunt agățați de stat, oameni care lucrează la privat, la multinaționale. Oameni care sunt liberi și care nu stau cu mâna întinsă la stat. Au fost și bugetari la manifestații, dar nu atâția câți ar fi vrut. Am vorbit cu astfel de persoane, le este teamă că vor fi dați afară de la serviciu dacă ies la proteste. Ei sunt oarecum prizonierii statului și niciodată nu vor crea masă critică.

Am văzut, în timpul protestelor, cum la Drobeta-Turnu Severin au vrut să concedieze un polițist, pentru că un coleg de birou l-a filmat când a mers la protestul anti-ordonanțe. Omul a fost băgat în comisie, cu propunerea să fie dat afară, motivându-se că prin statutul polițistului i se interzice să participe la manifestații politicie. Iar omul a spus că a fost la o manifestație civică, unde nu a strigat „Jos PSD!”, ci că este pentru abrogarea Ordonanței 13 și pentru ca legea să fie lege. Iată că, dacă un om a avut curaj să facă asta, sistemul vrea să-l elimine imediat. Deci, cine să fie din aparatul de stat la proteste? Oameni din primării? Păi, îi dă primarul afară imediat. Oameni din consilii județene? Oameni de la Olguța Vasilescu, din Craiova? De acolo mulți au fost puși în autobuze și aduși la mitingul de la Cotroceni, pro-Guvern, anti-Iohannis. Li s-a spus clar să protesteze dacă vor să mai aibă ajutoare sociale, dacă vor să mai primească vreo aprobare de la Primărie. 

R.U.: Vorbești, deci, despre o categorie de oameni liberi care au ieșit la proteste, iar prin asta înțelegem în special persoane care lucrează în mediul privat.
G.C.: Aparatul de stat are limitele lui, dar s-a format un segment de societate cu oameni liberi, proveniți în special din rândul celor care lucrează în zona privată, plus studenți și chiar liceeni. Sunt oameni care nu mai acceptă să fie umiliți. Ei mai dăduseră două semnale de revoltă devastatoare în ultimul timp. O dată a fost la alegerile prezidențiale din 2014. Văzând aroganța maximă a lui Victor Ponta și a PSD, prin faptul că nu au lăsat diaspora să voteze, acești oameni au ieșit masiv la vot și l-au măturat pe Ponta. A doua oară a fost după tragedia de la Colectiv. Acea manifestație tindea să escaladeze, să devină foarte mare. În prima seară, au ieșit în stradă 30.000 de oameni. Părerea mea este că, dacă Ponta nu demisiona, se ajugea la 80.000, 100.000, poate chiar 200.000 de manifestanți. Vâlvătaia se întindea, atunci, foarte mult. Dar Ponta și-a dat demisia și totul s-a potolit.

Într-un an-doi, cât a mai trecut de la aceste manifestații, România a continuat să se așeze pe alte baze. Vorbim despre o Românie bipolară. Pe de o parte, România statului, cea a ajutoarelor sociale, la care se raliază o bună parte dintre pensionari și bugetari, mai ales din mediul rural sau din urbanul mic. De cealaltă parte, România oamenilor care lucrează la privat, mulți și-au luat soarta în mâini, și-au făcut firme. România independentă face punte cu România de afară.

Românii din diaspora sunt liberi, de aceea votează împotriva PSD. Dintre cei șase parlamentari ai diasporei, doi sunt de la PNL, doi de la USR și doi de la PMP. Pe partea cealaltă, PSD – zero, ALDE – zero. Asta este diaspora! În țară, cele două partide care ne guvernează au însumat peste 50% din voturi.

R.U.: Este vreo posibilitate ca, într-un timp relativ scurt, această Românie independentă, cea din interior și cea din diaspora, să devină predominantă și chiar să reducă simțitor puterea unor partide care s-au dovedit a fi toxice, precum PSD sau ALDE?
G.C.: Dacă liderii acestor două partide nu fac o restaurație masivă, cu susținerea Rusiei – pentru că singuri nu o pot face -, ca să oprească trendul acesta al societății, România sănătoasă se va întări și mai mult. Vorbim despre România care este în stare să iasă în stradă pentru o idee, nu pentru un avantaj material. Sunt convins că, la un moment dat, PSD va fi măturat. Va fi spulberat, chiar dacă mai are o masă de oameni care-l votează, în special cei dependenți de ajutoare sociale, cei pensionați pe caz de boală la 45 de ani, după ce dau o șpagă undeva; lumea asta a șmecheriei, în special, pe care a stimulat-o PSD.

Ei vor avea un bazin electoral și mai departe, dar va fi, ca procent, tot mai mic. Dacă vom ajunge să avem un Parlament bine-intenționat în proporție de peste 50%, se pot face reforme extraordinare. Dacian Cioloș a putut face, într-un an, numai de la Palatul Victoria, niște lucruri bune, curajoase, unele chiar spectaculoase, în condițiile în care avea și PSD-iști în Guvern, în condițiile în care era o majoritate parlamentară PSD-ALDE. Iar el trebuia să implementeze legi date de un Parlament care nu-l susținea, ba dimpotrivă, îl hărțuia cu legi populiste. Cioloș voia să drămuiască banii, iar Parlamentul îl obliga să mai dea 10% la vreo categorie socială. Îl obligau, astfel, să taie de la investiții și să dea banii aiurea. O singură dată ne trebuie, timp de patru ani, un Parlament de acest tip, bine-intenționat în cea mai mare parte. Iar PSD, dacă intră cu un 35%, dar rămâne în opoziție, la finalul celor patru ani de mandat va avea sub 15%. Se atrofiază, intră în disoluție. PSD nu poate rezista pe termen lung în condiții de bună guvernare. PSD se îngrașă doar în guvernările mocirloase.

R.U.: Dar care crezi că sunt pârghiile pentru a stimula existența unui astfel de Parlament?
G.C.: Reformă electorală profundă, iar asta înseamnă vot electronic și, eventual, vot obligatoriu. Nu e neconstituțional, e chiar perfect legal acest lucru. În Belgia, în Grecia, votul este obligatoriu. Dacă nu mergi la urne, atunci să primești o amendă rezonabilă, de două-trei sute de lei. Cred că asta va duce la o prezență la vot de 85-90%. PSD ajunge la sub 25% numai din măsura asta. Bazinul lor de 3 milioane poate ajunge la 3,5 milioane. În schimb, aproape toți ceilalți vor vota altceva.

O altă chestiune: vot în două tururi la alegerile locale. PSD ar avea cam jumătate din primarii de acum, dacă ar fi fost alegeri în două tururi la alegerile din iunie 2016. În București, de exemplu, calculând matematic, dacă ar fi fost două tururi de scrutin, PSD ar fi avut maximum doi primari de sector, nu monopolul de acum – primarul general plus toți cei șase primari de sector. La Primăria Generală, dacă PNL avea inteligența să facă alianță cu USR și să-l susțină pe Nicușor Dan, PSD-ista Firea era spulberată chiar din primul tur.

Mai departe: dacă umbli în zona ajutoarelor sociale, a pensiilor, vei scoate, probabil, câteva zeci de mii de oameni din sfera dependenței de stat. Și asta pentru că se demonstrează că acești oameni nu au niciun fel de boală ca să se pensioneze la 40-45 de ani. Alții nu au niciun fel de motvie legale să primească ajutoare sociale. Cu alte cuvinte, aceste categorii sociale pot fi subțiate, astfel că îi trimiți pe acești oameni să muncească. Unii pot munci în țară, alții peste hotare. Dar îi trimiți la muncă, nu la întins mâna. Și uite așa mai scade bazinul PSD.
Pentru însănătoșirea României se poate lucra pe foarte multe paliere. Cu un Parlament rezonabil și cu voință politică poți reforma instituții precum CNA, Avocatul Poporului, astfel încât România să se schimbe total. Iar la alegerile următoare, PSD ajunge sub 15%. Dar actualul Parlament, cu o majoritate PSD-ALDE, este de o rea-credință înfiorătoare. Trebuie să ne așteptăm la tot ce e mai rău de la acest Parlament. De aceea spun că în următorii patru ani suntem condamnați. Nu cred că unii PSD-iști vor avea revelații politice pentru a reforma partidul sau să treacă la USR, la PNL. Din calcule meschine, chiar și cei care se jenează de acuala politică a PSD vor prefera să rămână în barca hoților.

R.U.: Aici voiam să ajungem. Crezi că, după ce au abrogat Ordonanța 13, au învățat ceva? În afară de doi-trei membri ai PSD care au vociferat, dar și aceia cu limită, crezi că s-a înțeles ceva în partid din ceea ce a vrut Strada? Avem exemplul primarului Iașiului, Mihai Chirica (PSD), destul de vocal, în timpul protestelor, împotriva lui Liviu Dragnea. Însă în afara unor declarații corecte, desigur, Chirica nu a făcut nimic concret. Prin urmare, nici nu a pierdut nimic. Mă gândesc că, dacă tot nu era de acord cu dictatorul Dragnea, atunci de ce nu a demisionat?
G.C.: Își pierdea mandatul de primar.

R.U.: Își pierdea mandatul, se făceau alegeri anticipate, dar pe valul acesta de simpatie pe care îl avea în Iași în perioada protestelor cu zeci de mii de oameni, erau șanse mari să câștige Primăria cu un scor important. Ar fi bătut, cred, oricare candidat al PSD.
G.C.: Asta era o idee, să câștige ca independent sau din partea unui alt partid. Chirica sigur ar fi câștigat acum împotriva oricărui candidat al PSD. La acest lucru nu m-am gândit, dar e interesant scenariul. Iar Chirica mai oferea și câteva luni de campanie extraordinară, de ar fi putut deveni eroul Iașiului. O mișcare de acest gen – să-ți dai demisia din funcția de primar, practic, odată cu plecarea din PSD, să pierzi totul și să mergi la electorat – i-ar fi adus un enorm câștig de încredere. În plus, un asemenea gest ar fi scuturat bine PSD.

R.U.: Dar să revenim la șefii PSD-ALDE, crezi că au învățat ceva din manifestațiile acestea importante?
G.C.: Au învățat două lucruri, după părerea mea. Primul: să le închidă gura celor care fac rezistență în partid și să scape rapid de ei. Al doilea, mai important: să nu mai comită greșeli tactice, precum cele zece zile prevăzute în Ordonanța 13. Plânge sufletul în ei acum, pentru că, dacă nu făceau asta, ar fi fost toți scăpați de pușcărie. Pica Guvernul, dar nici asta nu era o problemă, puneau ei altul, că au majoritate parlamentară. Dar scăpau de pușcărie și cred că ar fi obținut și foarte mulți bani. Din informațiile mele, disperarea lor de a da această ordonanță cu dezincriminarea abuzului în serviciu, legată până la un punct de agitația pentru grațiere, are legătură cu crima organizată. Și mă refer la proxeneți, la criminali, la violatori, la tâlhari; evident, și la corupți. Din această zonă aveau promiși bani pentru a da astfel de ordonanțe. Dar, din ceea ce știu, au și luat deja sume importante, inclusiv în campanie electorală, cu promisiunea fermă – un fel de contract semnat cu acei infractori – de a-i scăpa de pușcărie. 

R.U.: Dacă ne gândim la proiectul grațierii, acesta era generos cu o masă mare de infractori.
G.C.: Nu trebuie să uităm că forma inițială a proiectului grațierii, pe care președintele Klaus Iohannis l-a blocat când a mers în ședința de Guvern din 18 ianuarie, prevedea reducerea la jumătate a pedepsei dacă infractorul avea peste 60 de ani. Mai era și acea categorie a celor care aveau în întreținere un minor sub cinci ani. Și acești oameni scăpau de pușcărie. „În întreținere” nu înseamnă neapărat să ai un copil sau să-l faci, ci poți și să-l înfiezi. Vezi că se apropie pușcăria sau ești după gratii, atunci faci repede o adopție și scapi de jumătate de închisoare. A treia categorie era cea a femeilor gravide. Deci nu neapărat să și nască, pentru că ordonanța nu asta prevedea. Iar ca să rămâi gravidă o poți face și în pușcărie, în camera intimă. Dacă nu te descurci, vine Borcea și rezolvă problema. Femeia rămâne gravidă, medicul constată acest lucru, iar pedeapsa se înjumătățește. După aceea, gravida poate să facă avort, nu e obligatoriu să și nască. Mai era și cea de-a patra categorie, a celor cu boli grave, incurabile. Și lor li se reducea pedeapsa la jumătate, indiferent de vârstă. Să-mi fie iertat, dar avem cazurile Omar Hayssam, Nicușor Constantinescu, amândoi cu cancer declarat pe la televizor. Hayssam a prezentat și acte medicale în acest sens. După atâția ani, cei doi, în mod miraculos, nu mai au niciun fel cancer. La câți bani au astfel de indivizi, sunt suficienți medici care, pentru o șpagă, să elibereze orice fel de certificat. Așa voiau PSD și ALDE să pună în libertate infractori periculoși, care apoi trăiesc bine-merci zeci de ani, fără să plătească pentru faptele lor. Adăugați și pedepsele pentru fapte de corupție, sub cinci ani de închisoare, care se grațiau. Aproape toate, cu câteva excepții mărunte. Grațierea viza și dosarele aflate în cercetarea procurorilor sau în faza de judecată. Te judecai cu un violator trecut de 60 de ani, i se reducea pedeapsa la jumătate.

La mijloc erau, așadar, mulți bani, din partea infractorilor din toate orizonturile. De aceea, acest grup infracțional organizat, care în cheie politică se numește PSD-ALDE, era dispus să meargă până la capăt. Și, atenție, ei vor dori în continuare să meargă până la capăt. Nu s-a terminat povestea.

R.U.: Par mai deciși ca niciodată să calce totul în picioare pentru a face un Cod Penal prietenos cu infractorii.
G.C.: Ei, acum, au suferit o mare înfrângere și sunt teribil de frustrați. Asta înseamnă că sunt și foarte periculoși. În mod cert, vor încerca să dea lovitura cu altă ocazie. Pentru câteva luni, nu vor mai apela la ordonanță de urgență, pentru că OUG este asimilată acum, automat, cu o nenorocire teribilă. Vor merge pe cale parlamentară. Dar vor vedea că acolo se înfundă totul, pentru că avem și noi șansa noastră. Eventuala lege votă de Parlament nu intră imediat în vigoare, poate fi atacată la Curtea Constituțională prin PNL, prin USR. Inclusiv președintele Iohannis o poate ataca la CCR sau o poate respinge o dată la promulgare. Deci, ai timp să blochezi povestea asta. Mai cred că, odată ajunsă la CCR, o astfel de lege a grațierii nu are cum să treacă. Nici dacă ar fi nouă inși de la PSD în CCR, legea nu poate trece, pentru că sunt lucruri profund neconstituționale. Oricât de politizată ar fi Curtea Constituțională – și este! -, nu văd cum niște lucruri foarte grave ar putea fi validate. Dar văzând că nu pot reuși să treacă de Curtea Constituțională, sunt sigur că se vor întoarce la modificări prin ordonanță de urgență. De data asta, o vor face cu intrarea în vigoare imediată, fără niciun termen „de rezervă”! Își vor asuma niște riscuri enorme, în sensul că vor da ordonanța și vor fugi. Vom vedea, în Piața Victoriei, un Palat părăsit. Vor fugi ca Sebastian Ghiță. Ne vom întreba: „Unde-i Guvernul?” „Nu știm.” Vor fugi pentru că lumea va fi extrem de furioasă atunci – cetățeni, ambasade, UE și așa mai departe. Își vor asuma, la un moment dat, inclusiv pierderea guvernării, doar ca să dea ordonanța aceea nenorocită prin care să scape de pușcărie.

R.U.: După demisia lui Florin Iordache, „părintele” Ordonanței 13, a fost pus ministru al Justiției Tudorel Toader. Cum ți se pare această variantă?
G.C.: Tudorel Toader pare mai în regulă decât „Ciordache”. Pare! Dar încrederea mea în el este limitată de faptul că, la referendumul de demitere a fostului președinte Traian Băsescu, inițiat de USL, adică PSD-PNL-PC, Tudorel Toader s-a plasat de partea puciștilor. Argumentele lui erau total împotriva legii. Încerca să calculeze cvorumul scoțând din el niște categorii de români, cum ar fi cei din diaspora. Adică aceștia din urmă aveau dreptul să voteze, dar la cvorum, conform variantei susținute de Tudorel Toader, nu ar fi trebuit calculați. Dau un exemplu: în România, să spunem, erau 16 milioane de oameni cu drept de vot. Și mergeau la urne în proporție de 49,5%. Le-au lipsit 80.000 de voturi ca să facă cvorumul. Mai aduc 90.000 de voturi din diaspora, însă nu măresc și baza de calculare a cvorumului, rămâne tot 16 milioane. Păi, cum vine asta? Adică oamenii aceia sunt trecuți cu vot în urnă, dar nu sunt trecuți la numărul de votanți prin care stabilești cvorumul? O porcărie teribilă. Cu toate astea, Tudorel Toader a militat pentru ideea că s-a făcut cvorumul în 2012, deși nu se făcuse, și că Traian Băsescu a fost demis, deși, conform legii, nu s-a întâmplat așa ceva. Cei care au avut această judecată erau rău-intenționați, iar Tudorel Toader se număra printre ei.

R.U.: De notorietate este și faptul că Tudorel Toader a fost susținut puternic de Relu Fenechiu, fost deputat PNL, fost ministru al Transporturilor în timpul guvernării USL, condamnat la închisoare chiar în timpul mandatului de ministru. Fenechiu și Tudorel Toader au un istoric mai vechi, amândoi fiind ieșeni.
G.C.: Fenechiu l-a împins pe acest Tudorel Toader în CCR, prin influența politică pe care o avea în PNL și în USL. Dar, iată, Fenechiu a ajuns în pușcărie, iar Tudorel Toader a ajuns ministrul Justiției. Nu mă aștept la lucruri îngrozitoare de la Tudorel Toader, nu cred că va încerca o lovitură de genul celei date de Iordache cu Ordonanța 13. Toader are și o carieră profesională ceva mai serioasă, Iordache își dăduse doctoratul pe la Chișinău. „Ciordache” face parte din categoria suboamenilor de genul Liviu Pop, Șerban Nicolae, Ioan Ghișe, Eugen Nicolicea. Nu cred că Tudorel Toader va cădea în categoria asta. În fond, se va gândi mai mult la interesele sale decât la nevoile penalilor din zona Guvernului și a Parlamentului. Până la urmă, ce poate să pățească? Se întoarce rector la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, are și o pensie mare ca fost membru al CCR. Nu va duce spre Parlament proiecte de lege devastatoare, dar Parlamentul poate face singur astfel de proiecte. Face Șerban Nicolae, face Iordache, face Nicolicea…

R.U.: Apropo de Iordache, cum ți s-a părut că, în calitate de deputat, a votat împotriva Ordonanței 13, pe care tot el, în calitate de ministru, a inițiat-o?
G.C.: M-am răcorit când am văzut cum a ridicat mâna împotriva propriei ordonanțe. Și a votat împotrivă, deși declarase și înainte, dar și după vot, că Ordonanța 13 e foarte bună. Mi s-a părut o umilință pe care o merita. Indivizii ăștia merită umilințe mult mai mari, pentru că au încercat să ne umilească pe noi. Au încercat să ne strivească, să ne calce pe cap, să ne distrugă. Au încercat să ne facă pulbere, să ne anihileze demnitatea. Dar am fost puternici, am fost buni. Adevărul acesta este. Noi, ca români, ca neam, am fost buni. Și am fost dârji. Și ne-am descoperit o coloană vertebrală remarcabilă. Și ne-am câștigat simpatia și respectul Europei, ale lumii întregi.

Mi-au spus prieteni din diaspora ce experiențe extraordinare au avut în perioada protestelor. Un român care zugrăvește prin casele oamenilor, în Spania, mi-a povestit că, într-o zi, proprietarul casei la care lucra i-a spus: „Amigo Vasile, voi, românii, sunteți extraordinari! Sunteți magistrali! Tot respectul! Jos pălăria în fața voastră! Ce bine ar fi fost dacă am fi avut și noi, spaniolii, puterea pe care voi ați avut-o acum, de a ieși în stradă nu pentru mâncare sau salarii, ci pentru lege, pentru Justiție. Extraordinar! Mi-am schimbat părerea despre poporul român. Bravo vouă!” Cei din diaspora mi-au spus că au avut multe experiențe de acest gen. Ne-au făcut de râs guvernanții și parlamentarii, dar rușinea a fost spălată de oameni, în stradă, înghețând în Piață, stând în ploaie, în ninsoarea aia viscolită. A fost o zi în care a plouat teribil, când a fost protestul umbrelelor. Săracii oameni erau plouați până la piele. Pe jos, pe asfalt, era baltă. În fața Palatului Victoria curgea un fel de afluent al Dâmboviței. Iar oamenii, săracii, cu picioarele ude, pregătiți de zăpadă, nu de ploaie, stăteau acolo și protestau. Dârzenia asta m-a întinerit. Mi-am zis că, dacă vrem, suntem extraordinari!

Eu așa am simțit Strada: vine cu tancurile o putere inamică, iar oamenii ies cu brațele goale în fața blindatelor. Tancurile vin spre tine, te strivesc sub șenile, te mitraliază de pe turelă, dar oamenii nu pleacă de acolo, stau în fața gloanțelor. Așa mi s-au părut acești români extraordinari la proteste. A fost un spectacol al dârzeniei, al curajului, al bunei-credințe, al solidarității. Extraordinar!

Mă rugau oamenii, în Piață, să beau un ceai fierbinte. Am băut ceaiul respectiv doar ca să nu-l refuz pe omul acela, pentru că el venea la tine cu ceaiul călduț, pe un frig teribil. Mai erau oameni care întrebau: „Vrei o pancartă? Îți dăm noi una, dacă nu ai”. Erau pancarte făcute de mâinile lor. Au fost spectaculoase acele proiecții cu laser făcute pe clădirile din jurul Pieței. Și băiatul acela care a făcut pozele istorice, care se urca la etajul 10-12 și făcea fotografiile de sus, ca să vadă toată lumea că suntem mulți… A fost grozav. În Piață, oamenii nu se cunoșteau, unii poate doar de pe Facebook, dar se luau în brațe. Fantastic!

R.U.: Dacă tot am ajuns la momente impresionante din Piața Victoriei, să mai enumerăm câteva episioade pe care nu le vei putea uita.
G.C.: Cel mai mult m-a impresionat mulțimea. Acest organism social, cu zeci de mii, sute de mii de voci și de conștiințe, m-a impresionat cel mai mult. Apoi, m-a impresionat Andrei Roșu, cel care a alergat maratonul și la Polul Nord, un tip extraordinar, care s-a mutat cu biroul în Piață. A zis: „Trebuie să mai și lucrez, pentru că am job. Uite, îmi fac jobul aici, în Piață! Lucrez și protestez! Lucrez și rezist!” M-a impresionat acel doctor, Vlad Ispas, cum bătea el darabana în Piață. Mi s-a părut ca în filme, în „300 – Eroii de la Termopile”. Sau cum vezi în filmele americane, când tot frontul pică, toți fug să se ascundă, să nu fie măcelăriți. Și vine unul, cu o dârzenie uriașă, și întoarce frontul. Și zice: „Încotro fugiți? Fraților, curaj! Veniți după mine!” Iar acest doctor Vlad, având și o figură destul de dură și de carismatică, om la vreo 30 și ceva de ani, medic rezident, venit după 24 de ore de gardă, nedormit, când abia aștepta să meargă și el acasă și să pună capul pe pernă, a venit să bată darabana la proteste. Când vezi unul de ăsta, te arunci și în foc împreună cu el. Oamenii aceștia fac istorie.

Mi-a mai plăcut bătrânica aceea care, după zeci de mii de oameni, la finalul protestului, a venit cu săculețul să adune paharele de pastic, o hârtie, micile mizerii care mai rămân după orice mulțime. Iar ea le aduna și le băga în sac ca să rămână Piața Victoriei curată. M-au impresionat oamenii care au avut astfel de inițiative civice. M-au emoționat cei care au spus că asigură cazare pentru protestatarii veniți din provincie. Aveau câte 150 de locuri de cazare, 60 ocupate, iar 90 le puneau la dispoziție și ofereau și mic dejun. Deci oamenii dădeau din banii lor, din avuția lor, pentru o idee. Ei nu veneau să ceară bani, ci dădeau bani.

R.U.: Lucrurile astea au fost, într-adevăr, impresionante. Să ne gândim că autoritățile locale n-au fost în stare să facă nimic în folosul celor strânși în Piața Victoriei. Din contră, au făcut tot posibilul să-i descurajeze pe protestatari – desigur, fără a reuși.
G.C.: Gabriela Firea, primărița PSD a Capitalei, a fost o ticăloasă. La orice concert, la orice meci de fotbal, se prelungește programul metroului și până la 2.00 noaptea, ca să se poată întoarce oamenii acasă. Firea nu s-a gândit la treaba asta nici când erau 300.000 de oameni în Piața Victoriei. De parcă oamenii ăștia nu plătesc impozite. Mai grav: la mulțimea asta de sute de mii de oameni, Firea nu s-a gândit să pună niște toalete ecologice la marginea Pieței. Făceau oamenii coadă pe la niște restaurante sau fast-fooduri private din zonă, pentru a merge la toaletă. Iată, zona privată ne-a salvat și aici, pentru că, altfel, făceau oamenii pipi în spațiul verde, n-aveau încotro. Sau fugeau acasă și abandonau protestul.

Tot cei care mai aveau câte un mic restaurant în zonă au fost primii care le-au dat protestatarilor sandvișuri și ceaiuri. Veneau oamenii acolo zgribuliți, înghețați, și primeau un ceai cald din partea casei. Jos pălăria pentru oamenii aceia! Jos pălăria pentru Felix Tătaru, care a venit cu niște idei care au prins foarte bine în Piață. Jos pălăria pentru Steven van Groningen, directorul Raiffeisen Bank România, un om extraordinar! El este și român, căsătorit cu o româncă remarcabilă, campioană olimpică și mondială, Valeria Răcilă van Groningen, fostă canotoare. Multe medalii a adus Valeria Răcilă pentru România. Și acum vine un neterminat, Codrin Ștefănescu, și-o înjură grosolan pe la televiziunile Propagandei. Steven van Groningen a venit cu soția sa la proteste. Iar nenea Dragnea a luat din zbor ceva și a zis: „Ehe, multinaționalele vin în Piață! Uite, ele fac protestele!” Dar acet domn, Steven van Groningen, a venit ca simplu cetățean la proteste, pentru că este și cetățean român. La fel ca Iohannis, la fel ca Dragnea, și Steven van Groningen este român. Le spun acestor ticăloși din politică, acestor populiști și diversioniști ca Dragnea, că Steven van Groningen este mai român decât tot PSD-ul la un loc. Pentru că Steven van Groningen, prin ceea ce face el, pune o cărămidă la construcția economică a României. Da, avem nevoie de bănci! Nu se poate să ai o economie sănătoasă fără bănci. PSD-iștii au jefuit o grămadă de bănci, van Groningen gestionează o bancă sănătoasă.

Uite, chiar cazul acesta: în anii ’90, PSD-iștii au făcut pulbere Banca Agricolă, care era o bancă de stat, iar când au adus-o în stare de ruină, le-au dat-o austriecilor de la Raiffeisen, care au capitalizat-o și au relansat-o. Eu le-am dat banca austriecilor? Nu, PSD-iștii. Și atunci, de ce strigă împotriva multinaționalelor? Cât de canalie trebuie să fii ca să faci jocul ăsta mizerabil?

Dar mai este și maratonul Bucureștiului, organizat de Valeria Răcilă și sponsorizat de Raiffeisen Bank. E un eveniment sportiv la care participă anual mii de oameni. Patriotism nu înseamnă să dai din gură. Patriotism înseamnă să faci niște lucruri concrete. Iar băncile, multinaționalele, le dau de lucru oamenilor, asigură o funcție socială foarte importantă. Sigur, ele au interes să facă profit. Dar Doamne-ferește să-ți propună cineva vreodată o afacere din care să nu facă profit, ba chiar să vrea să piardă bani. Nu m-aș duce să mă angajez acolo. De ce? Pentru că nu poate merge foarte multă vreme. Că faci un ONG, prin care să finanțezi niște programe, este altceva. Dar să fie o companie care să nu-și propună să fac profit, asta este o nebunie. Numai comuniștii fugeau de cuvântul „profit”, îi ziceau „plusvaloare”; și au dat faliment.

R.U.: Chiar și în luna martie, oamenii au rămas în Piață să protesteze. Sigur, mai puțini, dar continuă presiunea pe guvernanți, pe această clasă politică necinstită, care pândește permanent, de la colț, Justiția. E important această presiune?
G.C.: Acum, duminica, mergem mai mulți oameni, de regulă câteva mii, dar sunt zile în care au mai mers în Piață câteva zeci sau sute de persoane. E un nucleu de oameni care se adună în fiecare seară. Datorită lor există o continuitate, putem număra zilele: 47, 48, 49, 50… Iar în jurul lor mai vin alții, prin rotație. Eu nu merg în fiecare seară, pentru că nu am cum. Dar sunt acești oameni admirabili care o fac. Am văzut și tineri frumoși și liberi, dar și vârstnici frumoși și liberi. Și oameni de vârstă medie la fel de frumoși și liberi. În Piața Victoriei sunt, de fapt, românii frumoși și liberi, de care încearcă să râdă Mircea Badea și Mihai Gâdea. Vai de capul lor! Nu merită nici să le pupe picioarele oamenilor din piață.

R.U.: Apropo de Mircea Badea și de Mihai Gâdea, au existat tot felul de dezinformări în perioada asta la unele televiziuni, precum Antena 3 și RTV. Au venit cu tot felul de manipulări.
G.C.: Din păcate, și TVR a făcut la fel. Televiziunea Română are niște emisiuni, seara, în care se spun tot felul de minciuni și se fac diversiuni. Au adus oameni de la Antena 3, prezentatori, care asta fac, diversiuni.

R.U.: Haide să vedem care au fost marile diversiuni legate de protestele din Piața Victoriei.
G.C.: Au fost diversiunile legate de violență. Nici până acum, ministresa de la Interne, doamna Carmen de la Teleorman (Carmen Dan – n.a.) – așa cum avem Jean de la Craiova, avem și Carmen de la Teleorman -, nu a prezentat, în atâtea săptămâni, o situație clară despre cum s-au organizat acei indivizi violenți care s-au infiltrat printre protestatari. Cine i-a instigat, cine i-a plătit, unde s-au strâns, dacă e adevărat că s-au strîns la hotelul fraților Negoiță sau nu? Dacă e adevărat că de acolo au fost aduși cu câteva mașini până în zona Pieței sau nu? Doamna Carmen de la Teleorman – ce batjocură să aduci așa un om la Ministerul de Interne! – trebuie să ne răspundă la aceste întrebări. Iar ancheta să ajungă, mai departe, la instigator, pentru că, atunci, acei huligani au încercat să ne dea o lovitură nouă, celor din Piață, să ne distrugă protestul. Să nu uităm că un jandarm a fost lovit cu o cărămidă și a rămas fără un ochi, și-a pierdut vederea. Să nu uităm că erau mame cu copii, erau bătrâni în Piață, care au trecut prin spaime atunci – „vin nebunii ăștia și ne fac rău”.

Cred că și acest episod făcea parte din planul PSD-ALDE de a rezista zece zile. Sperau, probabil, că a doua seară nu mai vin oamenii, de teamă că li se poate întâmpla ceva. Putea să arunce unul o cărămidă în mulțime și te lovea în cap. Putea să arunce unul o petardă sau o grenadă. Doamne-ferește, poate trăgea unul cu mitraliera. Au crezut că oamenii se vor speria. Dar oamenii au venit și mai îndârjiți a doua seară, mai hotărâți să nu accepte în mulțime asemenea diversioniști. Reacția protestatarilor i-a speriat și au renunțat la metoda asta. Puteau să aducă din Ferentari niște indivizi din clanul fraților Cămătaru și să-i bage în mulțime. Iar unul să înjunghie pe cineva. Se ducea spaima că bagă cineva cuțitul în noi, iar oamenii fugeau. Însă diversioniștii n-au mai avut curaj să facă treaba asta, pentru că au comis-o atunci, pe 1 februarie.

Iar pe Facebook a urmat o reacție devastatoare. Pe Facebook simți când vine avalanșa; n-o vezi, dar vine și nu știi când te lovește. Poate e după colț sau poate ajunge la tine mâine. Dar vuiește. Ăsta e Facebook-ul. Iar apoi, desigur, a fost reacția din Piață, începând cu a doua seară de după violențe, care i-a făcut pe ei să renunțe la metoda huliganică.

R.U.: Au fost și diversiunile mediatice, unele de care a râs tot Facebook-ul, dar care au prins în rândul unui anumit segment al populației. Cum le-ai privit?
G.C.: Diversiunile mediatice au fost înfiorătoare. RTV a fost pe primul plan. A fost manipularea cu Soros care dă 100 de lei pentru fiecare manifestant, 50 de lei pentru copil și 30 de lei pentru câine. Bineînțeles că, atunci, prin Facebook, i-am ridiculizat de nu știau pe unde să se mai ascundă. „Bun, câinele primește bani, dar pisica? Nu-i corect! Discriminare! Am trei pisici acasă, vreau să fac și eu un ban”. Am scris și eu ceva atunci, pe Facebook, legat de asta: domnule, atunci când veneau hingherii, acum câțiva ani, să adune maidanezii, am luat de lângă bloc doi câini cuminți, frumoși. Ca să nu-i ia hingherii, i-am luat eu, i-am dus la mine la țară, unde mai aveam doi câini. Le-am făcut cuști, le dau mâncare, cineva are grijă de ei. Mi-am asumat să cheltuiesc bani cu câinii, iar acum aflu că puteam să fac bani cu ei! Trebuia să-i țin în București și acum îmi dădea Soros 60 de lei pe seară numai pentru câini. Om mă făceam!

Sigur că i-am ridiculizat, pentru că forța de creație a Pieței este fantastică. Oamenii liberi sunt și creativi. Nu sunt ca ăia pe care i-au dus ei cu autobuzul, la Cotroceni, la protestul de partid. Când te uiți la acei oameni, ți-e și milă de ei, dar, pe de altă parte, ai motive să-i disprețuiești, pentru că nu-și dau seama cât sunt de ridicoli. Iar disprețul vine și din faptul că știi foarte bine că au și o doză de ticăloșie. Ei chiar au luat bani pentru a participa la protestele anemice organizate de PSD și a striga isterici, precum Floricica Dansatoarea: „Domnu’ Iohanez, ieșiți în stradă și potoliți mitingu’ de la Piața Victoriei! Orice om are dreptu’ la libertate! Huooooooo!”
Antena 3 a avut câteva zile în care și Gâdea, și Badea erau plecați din țară. Cei din țară s-au speriat de faptul că le fugea reclama de la multinaționale. Au fost aceste zile în care aveai senzația că Antena 3 s-a dat de partea poporului. Și atunci îți spuneai că e revoluție, pentru că doar la revoluție șobolanii trec de partea poporului. În 1989, și Miliția, și Securitatea… toți ticăloșii erau de partea poporului. Așa și Antena 3, acum. RTV, nu. A mers cu minciunile până în pânzele albe.

R.U.: Asta cu dușmanii care se dau cu poporul a mai trăit-o România în istoria recentă?
G.C.: Evident. Și aș vrea să povestesc o mică anecdotă, o întâmplare a unui prieten din Târgu Jiu. În 22 decembrie 1989, pe la ora 11.00, i-a zis maică-sa: „Du-te, mă, la magazinul Parângul, și cumpără un bătător de covoare, să facem curat în casă, că vine Crăciunul!”. Ăsta a mai luat un prieten și încă unul, s-au mai întâlnit pe drum și cu altul, s-au dus la magazinul Parângul, s-au holbat pe la mai multe raioane, au stat acolo până spre de ora 13.00. La întoarcere, pe Strada Victoriei, s-a apropiat de ei „capra cu trei iezi” – patrula formată dintr-un milițian, un securist, un militar și un civil, sau ceva de genul ăsta. Pentru că fusese dată starea de necesitate, nu aveai voie să mergi pe stradă în grup mai mare de trei persoane, exista bănuiala că plănuiești ceva necurat. Văzându-i pe acești tineri, care erau vreo patru-cinci, au încercat să-i despartă. Unul dintre ei avea tatăl la Miliția județeană și era mai tupeist: „Ia, mă, mâna de pe mine! Îmi spui tu cum să merg?” Patrula îi dădea cu legea înainte, băiatul ăsta striga să-l lase în pace, s-au mai îmbrâncit… „Hai, gata, la post cu voi! Recalcitrantului îi punem cătușe!” L-au luat pe sus pe cel mai rău de gură, ceilalți mergeau de bunăvoie. Rebelului îi mai dădeau câte un șut, el se tăvălea pe jos. Au mers câteva minute cu el așa până când, la un moment dat, s-au deschis câteva ferestre în blocurile de pe Strada Victoriei. Se auzea: „Uraaaaaaa!” Cei din patrulă erau siderați. Iar de sus: „Ura, dictatorul a fugit!! Victorieeeeeee!” Începuse emisia televizată. Oamenii erau fericiți, strigau pe geam, alții ieșeau în stradă, se îmbrățișau. Cei din patrulă se uită, la un moment dat, în ochii deja înlăcrimați ai celui pe care îl bătuseră, se opresc, ascultă, se orientează, aud că a fugit Ceaușescu, iar deodată deschid toți trei brațele și strigă: „Ura, dictatorul a fugit! Ura, să fim frați acum! S-a dus tirania, e ziua libertății noastre!” Și l-au luat în brațe pe nefericit, căruia abia îi aplicaseră palme, picioare, bastoane pe spinare. Cam așa a fost și cu mișcarea de moment a Antenei 3. S-au dat cu multinaționalele, cu țara, până la urmă. Dar numai pentru câteva zile.

R.U.: Crezi că s-au speriat cei de la Antena 3?
G.C.: S-au speriat. Pe de o parte, nu poți ignora publicul ăsta mare din Piață, așa că au început să transmită corect, să dea imagini că-s mulți oameni la proteste. Într-o seară dădea presa serioasă că în Piață sunt 30.000 de oameni, iar Antena dădea că-s 50.000. Ei care, până atunci, încercau să minimizeze orice protest. Brusc, Antena 3 a avut revelația că pierde publicul. Creștea Realitatea TV, creștea Digi 24, emisiunea mea de la Nașul TV creștea, pentru că dădeam informațiile corecte, dar scădea Antena 3. Și, atunci, au zis să crească și ei pe valul ăsta.
Al doilea motiv, dar cel mai important, a fost că le fugea publicitatea. Aceste mult-înjurate multinaționale – la care lucrează 1,2 milioane de români, exact cât e numărul de bugetari – încep să taie cota de publicitate. Aceste multinaționale, care țin în spate bugetul României, îi lasă fără contracte pe dușmanii democrației.

Sebastian Ghiță pare să fi făcut provizii pentru RTV, înainte de a fugi, și le-o fi spus argaților săi că nu contează publicitatea, nu contează multinaționalele, important e ca televiziunea lui să mintă și să înjure în continuare adversarii PSD, iar PSD-ul să fie veșnic slăvit.

Antena 3, probabil, e mai dependentă de banii din publicitate. Și asta pentru că au modelul lui Voiculescu, care trebuie să le fi spus: „Am furat de la stat mulți bani, dar să nu credeți că i-am furat ca să vi-i dau vouă. I-am investit în niște televiziuni, dar banii ăștia vreau să-i întorc înapoi cu profit. Mințim, pupăm, linșăm, dar facem și bani!”. Voiculescu gândește ca un capitalist, dar unul clădit pe furtul banilor de la stat. Apoi, s-au întors Gâdea și Badea din America și a revenit Antena 3 exact de unde plecase. Au reînceput marile diversiuni.

R.U.: Ce diversiuni ți-au rămas în minte? Ceva strigător la cer.
G.C.: De exemplu, au prezentat acel caz de la Alba, pretinzând că judecătorii Curții de Apel de acolo ar fi spus că nu mai au bază legală să judece pe cineva acuzat de abuz în serviciu. „Gata, a fost dezincriminat abuzul în serviciu, iar Ordonanța 13 l-ar fi reintrodus, dar uite că Piața n-a vrut! Ce fraieri! Ce țeapă! Din cauza protestatarilor vor scăpa cei care au comis abuz în serviciu!” Au venit însă judecătorul Cristi Danileț (fost membru al CSM), procurorul general Augustin Lazăr, Raluca Prună (fost ministru al Justiției în Guvernul Cioloș), au venit oameni serioși din zona Justiției și au demontat minciunile lansate de Antena 3. Au arătat că abuzul în serviciu este în vigoare în Codul Penal, că produce efecte, existând o zonă mică descoperită, legată de legislația secundară – hotărâri de Guvern, de exemplu. În acel caz de la Alba, unde era vorba despre o astfel de hotărâre de Guvern, s-a decis eliberarea celui judecat. Tocmai când Antena 3 făcea aceste diversiuni, se întâmplau niște lucruri interesante: era judecat Nicușor Constantinescu pentru abuz în serviciu, era condamnat la cinci ani de închisoare Cătălin Voicu, tot pentru abuz în serviciu. Dragnea însuși este judecat pentru abuz în serviciu. Dar Antena 3 spunea că nu mai există această faptă în Codul Penal.

Ticăloșii mint că, din august 2016, nu mai avem abuz în serviciu, deci dosarele acelea au murit. Manipularea lor avea un scop clar: acela de a lăuda Ordonanța 13, care, chipurile, avea rolul de a reintroduce în Codul Penal abuzul în serviciu. Deci, Iordache și Grindeanu făceau un bine poporului român, iar Dragnea ne fericea de-a binelea. Te doare mintea când vezi la ce diversiuni se pretează! Încercau să transforme ticăloșia PSD în capital politic. Mințeau că, de fapt, Cioloș și Raluca Prună au dezincriminat abuzul în serviciu, din cauza lor a fost nevoie ca Guvernul Grindeanu să dea Oronanța 13. Adică Prună, Cioloș și Iohannis vor să-i scape pe infractori, iar PSD vrea să-i pedepsească și de aceea a dat Ordonanța 13. Îți trebuie mult tupeu să minți în halul ăsta!

E ca și cum vine unul și-ți dă să bei otravă, tu nu vrei să bei, iar el, de furie, te închide într-o cameră, fără apă și fără mîncare. Tu ești gata să mori de foame și de sete, zile la rând, iar ăla vine și-ți spune: „Bă, nenorocitule, eu am vrut, în fiecare zi, să-ți dau paharul să bei, dar tu n-ai vrut! Am vrut să te salvez, dar n-ai vrut să bei. Păi, să mori de sete, nenorocitule!” Dar nu spune și că în pahar era otravă. Așa e și cu PSD. Din păcate, în această uriașă minciună s-a angrenat și Traian Băsescu, care spunea că în Codul Penal nu mai există abuzul în serviciu. Penibil!

R.U.: Apropo de Traian Băsescu, ce crezi că se întâmplă cu el? Atitudinea lui e strict legată de dosarele pe care le au fiica lui, Ioana, apoi ginerele, dar și Elena Udrea, o apropiată de-a lui?
G.C.: Traian Băsescu n-a fost întotdeauna așa, dovadă este că a făcut lucruri bune când era președinte. Eu cred că a meritat să fie susținut pe anumite acțiuni ale lui din timpul mandatului. El se lupta și cu un grup infracțional organizat, care încerca să-l demită pe președintele României fără motivație constituțională. El a pornit întărirea acestui mecanism al Justiției. A constatat, mai încoace, că Justiția trebuie să fie dură, necruțătoare, dar mai puțin cu Nuți Udrea și cu alții din grupul lui.

R.U.: Chiar și cu Sebastian Ghiță sau cu Victor Ponta, despre care am constatat, în ultimii doi ani, că fac parte din același cerc de interese al lui Traian Băsescu.
G.C.: Chiar și cu ei. Aveau ei niște tovărășii, un fel de pact de coabitare. Am observat că, în ultima perioadă, din punctul de vedere al abordării unor lucruri care țin în special de zona justiției, Traian Băsescu se află în barcă alături de Dragnea, de Ponta, de Tăriceanu. Spunea că Ordonanța 13 e bună, că abuzul în serviciu nu prea e bun. Ce s-a întâmplat cu el? Nu știu de unde vine povestea asta. Când era președinte, a spus așa: „Între frate și Justiție, aleg Justiția!” L-am apreciat când a spus asta și aș fi apreciat dacă s-a fi menținut pe aceeași linie. Înțeleg că a sperat ca apropiații săi să nu fie condamnați, arestați, dar să mai și afirmi în felul ăsta, să te dai pe față cu infractorii, să le ataci întruna pe Codruța Kovesi și pe Livia Stanciu, pe care tot tu le-ai numit, asta nu se poate. Cum să faci așa ceva tu, un fost președinte pentru care țara a luptat mult, așa cum și tu ai luptat pentru ea?

R.U.: Nu e înjositor pentru un fost președinte să se coboare la asemenea lucruri? Putea rămâne în istorie ca un președinte bun, fără aceste pete.
G.C.: Traian Băsescu joacă un joc mărunt, prea mic, este chiar penibil în jocul ăsta. Mă așteptam la el ca, după Președinție, una grea, dură, chiar să fie un fel de raportor internațional pentru NATO, pentru ONU, pentru UE, pentru Comisia Europeană. Era un fost președinte din Estul Europei care s-a luptat cu Mafia, care a fost pro-american, pro-european, pro-NATO. Un președinte care a stopat niște mișcări foarte periculoase pentru România, aș spune că pro-rusești, cum a fost USL, de exemplu. Putea să meargă și să țină conferințe, e onorabil și se fac bani frumoși din treaba asta. Așa fac foștii președinți, foștii premieri. Emil Constantinescu cam trăiește din asta și nu a fost un președinte de talia lui Băsescu. Nici pe departe. Dar Traian Băsescu a ales altceva. Nici măcar nu a făcut un partid cu Papahagi, cu Neamțu, cu Pleșu, cu figuri ilustre. Când colo, toți acești oameni importanți sunt lăsați pe afară, dar rămâne Nuți Udrea candidată la Președinție, în 2014, din partea PMP. Asta a fost o mișcare îngrozitoare. Acum aflăm că Udrea, de fapt, îl admiră foarte mult pe Ponta, ca manieră politică.

Traian Băsescu a făcut un lucru important. A întărit Justiția și i-a dat drumul să facă dosare pe 75% din spectrul politic. Klaus Iohannis face un lucru și mai important, extinde Justiția la 90%, încă nu cred că e 100%. Dar ce face acum Traian Băsescu e jenant. Cred că, dacă mâine ar fi alegeri, după poziționarea lui de după Ordonanța 13, nu ia mai mult de 2%. Păi, el este împotriva protestelor, împotriva Pieței Victoriei, chiar spunea că trebuie să se dea legile peste capul Pieței. El dădea sfaturile astea Guvernului Grindeanu doar ca să scape și Nuți Udrea și alți câțiva apropiați, la grămadă cu toată liota PSD. Traian Băsescu trebuia să fie de partea poporului și de partea legii, dar a ales altceva. Și-a trădat electoratul care-l ajutase în momente grele.

R.U.: Până la urmă, această etichetă îți rămâne pe viață, nu o ai doar pe durata mandatului.
G.C.: Cu toate păcatele lui, Traian Băsescu a fost un președinte responsabil. De când nu mai este în funcție, parcă a uitat de responsabilitate și de decență. A intrat în Parlament, iar acum e împotriva Pieței, a protestelor. Însă mai are oameni în PMP care au venit la proteste, unul dintre ei a fost Robert Turcescu, l-am văzut și pe un alt deputat, Doru Coliu, ales în diaspora. Cred că sunt niște tensiuni mari și în partidul lui. A fost stupid ca, după Ordonanța 13, să nu vedem că își dă demisia nici Grindeanu, nici Iordache, nici Dragnea, nici Tăriceanu, dar își dă demisia Băsescu din funcția de președinte al partidului fondat chiar de el. A fost o poziție asumată, el s-a plasat contra curentului. E jenant. Avea un partid pe care trebuia să-l crească în Opoziție, nu să-l scadă.

R.U.: PMP este la guvernare acum, chiar dacă nu oficial. Este alături, sufletește, de PSD-ALDE.
G.C.: Este tovarăș cu majoritatea parlamentară. Ce bezele își trimiteau Băsescu, Dragnea și Tăriceanu în Parlament! De parcă se iubeau de-o viață. Grotesc. O scenă scârboasă. Parcă voiau să-și mai trimită un bilețel roz.

Dragnea fura voturi ca să-l demită, fugea prin teritoriu și punea pe roate mașinăria de falsificat referendumul din 2012, Tăriceanu bătea toba prin Parlament că trebuie demis „tiranul” Băsescu, iar acum se hlizeau toți trei. Mai rămânea să meargă într-un birou și să stea la un whisky. Băsescu uită că ăștia doi, Dragnea și Tăriceanu, sunt niște dușmani ai statului de drept din România. Deodată, s-au întovărășit toți trei.

Lucrurile astea fac parte din dezamăgirile pe care viața ni le oferă. Dar noi suntem imunizați, am avut multe dezamăgiri de-a lungul vremurilor. Dacă ne gândim bine, i-am votat, în 1996 pe Emil Constantinescu, pe Victor Ciorbea, pe Mugur Ciuvică, pe Zoe Petre, pe Costin Georgescu. Asta am votat atunci, odată cu Convenția Democrată: pe toți cei pe care îi vedem acum la Antena 3. I-am votat pe Tăriceanu, pe Harnagea, pe Sorin Pantiș, pe Decebal Traian Remeș, pe Norica Nicolai, pe Crin Antonescu, mulți era miniștri, alții erau în Parlament. Îngrozitor! Părerea mea este că au fost infiltrați. Dar noi nu prea știam atunci cine sunt acești oameni, știam că trebuie să nu mai fie Ion Iliescu. Și a fost bine că l-am gonit pe Iliescu, partea proastă e că au infestat și Opoziția cu oameni având apucături PSD-iste.

R.U.: Grigore, s-a vehiculat ideea că premierul Sorin Grindeanu ar fi în opoziție față de Liviu Dragnea, după Ordonanța 13. S-a spus, în spațiul public, că se desprinde de el, că face opinie separată de Dragnea, că va fi chiar cel care va rupe PSD. Sigur, oficial, nu a recunoscut niciunul dintre cei doi acest lucru. Tu crezi în varianta asta? Crezi că Grindeanu ar mai fi premier dacă Dragnea ar simți că îl trădează?
G.C.: Unul este prizonierul celuilalt. Grindeanu depinde de Dragnea și de PSD, dar și Dragnea depinde de Grindeanu. Avantajul lui Grindeanu este că nu el, Dragnea, pune alt prim-ministru, ci îl pune Iohannis. După toate întâmplările astea, vă garantez că Iohannis ar consulta partidele, dar n-ar mai desemna pe cine vrea PSD. Ar sugera el un premier, probabil unul care are carnet PSD, dar mai frecventabil, sau un tehnocrat. Iar dacă de două ori l-ar respinge Parlamentul, gata!, alegeri anticipate. Și cred că așa cum au votat guvern technocrat în 2015, așa ar face și acum, ar accepta ce vrea Iohannis, pentru că fug de anticipate ca dracu’ de tămâie. Deci, ar fi toți la mâna lui Iohannis, care în noile condiții, cu un PSD automutilat, a jucat tare. Probabil că Grindeanu încearcă să ia oarece distanță, dar nu de Dragnea, ci de Ordonanța 13. Grindeanu s-a speriat mai mult decât toți ceilalți, el nu este tăbăcit, nu rezistă prea mult la stres. 

R.U.: Soția lui s-a speriat chiar foarte repede, a venit cu acea scrisoare publică în care spunea cât suferă ea, familia ei, explicându-ne că soțul ei nu este un om rău, nu merită să fie huiduit.
G.C.: Și el s-a speriat, nu doar soția. Îl vezi cum îi fuge ochiul, cum îi tremură barba, i se mișcă buza, îi clămpănește o nară, o ia la plimbare sprânceana, îi joacă urechea. Stresul îl distruge pe Grindeanu, îl omoară. El nu e om de bătălie dură. Dar a început să-i placă să fie și el acolo, în politica mare. Să fie jupân la Palat. E prim-ministru, a fost și pe la Bruxelles, unde a fost potcovit serios. Și-a dat seama: „De fapt, ce fac eu aici? Și de ce să scot din foc castanele altora?”

R.U.: Cred că abia la Bruxelles și-a dat seama ce funcție are el.
G.C.: Acolo a aflat el cu ce se mănâncă funcția asta de premier. Și că el, la Guvern, nu este un aghiotant al lui Dragnea. Prim-ministru este el, nu Dragnea. Parlamentul României l-a votat pentru asta. Cred că Grindeanu nu mai este dispus să repete istoria cu Ordonanța 13. El rămâne un ticălos, pentru că minte cu repetiție în spațiul public. Minte, minte, minte. A luat și el rahatul ăla în gură, scuzați-mi expresia, cu „Guvernul zero”, referindu-se la tehnocrați. Avem datele de la Comisia Europeană, nici pe departe nu este „Guvernul zero”.

Dimpotrivă, Guvernul Cioloș a fost performant și în privința absorbției de fonduri europene, plus că a pregătit programele să ia ăștia de la PSD bani anul ăsta, dacă or fi în stare. Guvernul Cioloș a fost și cel mai corect, cel mai onest, cel mai eficient Cabinet pe care l-am avut, chiar dacă a depins de majoritatea PSD-istă din Parlment.

Guvernul tehnocrat nu a avut toată libertatea să acționeze. Cu toate astea, ce făcea era cu bună-credință, se vedea, se simțea. Și în Educație, și în Sănătate, peste tot. Spărgea mafiile de partid și punea, prin concurs, manageri în instituțiile publice.

Grindeanu, pe de o parte, nu mai calcă pe urmele lui Dragnea, dar nici nu se desprinde cu totul. Nu poate fi considerat un dizident față de Dragnea, nu va avea poziții total diferite, dar nici nu mai e dispus să facă toate porcăriile pe care Dragnea le propune. Până la urmă, Grindeanu și-o fi zis: „Nu ajung eu la pușcărie, ajunge Dragnea, ajung alții. Eu pot să trăiesc și cu abuzul în serviciu în Codul Penal”. Grindeanu este slab, influențabil, dar anumite nenorociri nu le va mai face, pentru că l-a văzut pe dracu’ în față. E un premier fricos. 

R.U.: Așa, fricos, conduce Guvernul României. Protestatarii încă mai cer demisia lui Grindeanu.
G.C.: E un personaj detestabil, probabil că nu va rezista mult în Palatul Victoria. Obiectivul protestelor trebuie să fie „Jos Grindeanu!”, e un guvern horror. După ce ai încercat să tâlhărești, după ce ai mințit, ai furat, ai făcut toate nenorocirile, ai venit să mă omori la mine în casă și abia am scăpat cu viață, ai tupeul să-mi spui că vom continua împreună? Să stea cu mine în aceeași casă, ba mai mult, să aibă pe mână și bugetul casei mele?! Cam asta înseamnă să rămână Grindeanu la guvernare. Tu mă guvernezi după ce mi-ai făcut ce mi-ai făcut? Nu, nene, nu! Acea Ordonanță 13 nu a fost o greșeală, a fost o ticăloșie, iar Grindeanu, acum, zice: „OK, ne întoarcem de unde am plecat”. Nu, Grindene, trebuie să plătești pentru ce ai făcut! Retragerea Ordonanței nu e pedeapsă, asta era normal. Grindeanu nu va avea multă viață acolo, cred că Guvernul va cădea cât de curând. În orice caz, nu va apuca nici măcar un Crăciun în Palatul Victoria.

Acum, Dragnea și Tăriceanu vor încerca să schimbe tot Codul Penal în Parlament, să bage bombițe, să nu mai înțeleagă nimeni nimic. Dar cred că nici asta nu le va merge. Ce-au zis ei când a venit Grindeanu de la Bruxelles? „Dom’le, am convenit cu ei, ne trimit asistență străină, ne ajută să schimbăm Codul Penal”. Dar nu așa a fost acolo. Acolo li s-a spus clar: „Nu schimbați voi singuri niciun Cod Penal. Luăm articol cu articol, stăm de vorbă și cu procurorul general, și cu CSM, și cu DNA, și cu Monica Macovei și apoi vedem ce schimbăm”.

R.U.: Grigore, ce este cu sperietoarea cu străinii, pornind de la Soros la multinaționalele care vor să ne fure țara? Astfel de scenarii sunt vehiculate atât de politicienii din PSD, ALDE, în special, precum și de presa aservită Puterii. Este o manipulare, evident, dar care este scopul? Vor să ne sperie de lucrurile bune, de fapt, pentru a ne trage țara spre răul din Est? Crezi că România se află, acum, într-un pericol rusesc?
G.C.: Sunt două întrebări aici, dar converg spre același punct. Prin aceste diversiuni, se subînțelege pericolul Occidentului. America și Occidentul European. Au făcut-o și în 2012, la referendum, când USL spunea: „Nu votează Merkel în România, să-și vadă de treaba ei!”. Au mers, atunci, pe direcția de interes pentru ruși, care spuneau: „Dați-l jos pe dictator, mergeți până la capăt! Acționați în forță, nu fiți defetiști! Nu țineți cont de ce spune Curtea Constituțională!”. Aceiași politicieni ticăloși au revenit, în 2014, la preziențiale, cu toate mizeriile aruncate în capul lui Iohannis. Și atunci au văzut ce înseamnă efectul de bumerang. În 2017, au făcut joncțiunea undeva. Cei din interior, care involuntar făceau jocul rusesc înainte, acum îl fac cu bună-știință. Părerea mea este că sunt niște înțelegeri în spate, undeva, pe direcția Moscova.

R.U.: De ce crezi asta?
G.C.: Pentru că și Rusia a devenit mai interesată, mai agresivă. Acum, rușii investesc foarte mulți bani în războiul informatic, pentru a domina și a înnebuni rețelele sociale, pentru a lansa în mediul virtual tot felul de diversiuni și de minciuni, pentru a semăna neîncredere în țările est-europene, pentru a slăbi încrederea în Occident și în America. Ideea este să ne desprindă de NATO, de UE, în primă fază, mergând pe scenariul că este bine așa, nu să ne facem frați cu Rusia. Dar, apoi, are grijă Rusia să ne facă frați cu ea. Cu forța, a mai făcut-o. De asta rușii au și finanțat foarte mult partide și mișcări în toată Europa, au încurajat Brexit-ul. Totul, ca să facă Europa pulbere, astfel încât fiecare țară să fie mult mai vulnerabilă, mai ușor de cucerit, de supus, de strivit. Militar, economic, informațional. Da, PSD, ALDE, Tăriceanu, Meleșcanu, Dragnea se comportă ca agenți ai intereselor Rusiei. Și părerea mea este că în spatele lor se află interesele rusești bine definite. Dacă îl adăugăm și pe Ponta, dimensiunea rusească devine ruso-turcă. Ponta și-a asumat pe față vectorul turcesc. Pericolul este mare în privința asta. Rusia este o țară infractoare, pentru că are comportament de agresor. O țară care ocupă militar teritorii ale altor țări, precum Republica Moldova, Georgia sau Ucraina. Norocul nostru este că suntem în NATO. Dar rușii rămân periculoși.

R.U.: Crezi că PSD-ALDE urmează un anume scenariu rusesc în felul în care este condusă țara?
G.C.: Minciunile aparatului de propagandă al PSD-ALDE și ale actualei guvernări sunt parcă pe calapod rusesc, urmează directivele NKVD. Sigur, Dragnea folosește consilieri israelieni, dar asta nu înseamnă că ăia nu se pot inspira din strategiile NKVD/KGB. Forță, minciuni, diversiuni, spui că Cioloș e copilul din flori al lui Soros, că el – sau Iohannis – a dat foc la Colectiv, că el a venit cu canistra cu benzină într-o mână și cu chibritul în alta, că apoi a dat foc și la Bamboo. Toate minciunile astea, duse la extreme, sunt ceva de neconceput pentru o minte umană sănătoasă. Își au originea în laboratoarele rusești, sunt repetate de o mie de ori la noi, pe televiziunile de propaganda, și există mulți proști, cu adevărat proști, care cred așa ceva. Cei care cred că Cioloș e fiul lui Soros, că Cioloș a pus foc la Colectiv sau că Cioloș nu știu ce a făcut la Bamboo, cei care cred că Guvernul Cioloș a fost „Guvernul zero”, toți aceștia se califică la capitolul cretini. Cretini-cretini.

Eu n-am nicio treabă cu ce votează unii sau alții. Dom’le, ai votat PSD, să fii sănătos! Accept că ai făcut asta. Foarte bine! Nu-i foarte bine pentru țară, dar poate e foarte bine pentru tine, pentru conștiința ta. Nu accept însă ca ăla să fie atât de prost, atât de spălat pe creier încât să creadă niște aberații de genul ăsta. Adică, să creadă asta după ce îi dai informație corectă?! Dar el nu vrea să creadă informația corectă, el crede tot nebunia aia cu „Cioloș – fiul lui Soros”, cu „Guvernul zero” al tehnocraților. Atunci, eu spun că omul acela este tâmpit, dobitoc, prost, cretin. Toate nivelurile astea le-a atins.

Să vină vreunul la mine și să-mi spună: „Bă, m-ai jignit!” „Zău, dar ce ți-am zis?” „Păi, ai spus că sunt cretin.” „Hai să te întreb câteva lucruri. Ce crezi, Cioloș e fiul lui Soros?” „Da!” „Atunci, ești cretin de tot. Ești prost îngrămădit. Nu se mai alege nimic din tine, nu mai ai nicio șansă să devii om, dacă tu, astăzi, crezi așa ceva. Dar, uite, te mai întreb ceva. Ce crezi, Guvernul Cioloș a fost «Guvernul zero»?”

„Da, a fost «Guvernul zero».” „De ce a fost «Guvernul zero»?” „Pentru că a avut zero absorbție din fonduri europene.” „Atunci, ești tâmpit. Nu mai ești cretin, ești tâmpit sau dobitoc, stau în dubiu. Pe atâtea canale ți-a fost dată informația corectă… Du-te, frate, pe site-ul UE și vei vedea acolo câți bani a obținut fiecare țară, în fiecare an. Găsești acolo și România, din 2007 și până în 2016. Ai acolo toți banii. Nu numai că nu e zero, dar sunt sume de ordinul miliardelor de euro. Cum să spui că-i zero? Te întreb acum, după ce am explicat asta, mai spui că Guvernul Cioloș a fost «Guvernul zero»?” „Da!” „Atunci, ești cretin. Te întorci la categoria asta, credeam că ești doar dobitoc. Dar, nu, scuză-mă, ești cretin!”

Trebuie niște rachete-șoc cu oamenii ăștia, pentru că altfel ne încalecă ei, cu prostia lor. O să ajungem noi să zicem că suntem tâmpiți. O să ne trezim noi zicând că Cioloș e fiul lui Soros, că a fost „Guvernul zero”. Trăind printre mincinoși, printre diversioniști, printre tâmpiți, printre cretini, riscul e să devii ca ei. Hai mai bine să-i schimbăm noi pe ei, decât să ne schimbe ei pe noi!

R.U.: Ce crezi că o să însemne presa de acum, din nou în epoca PSD? Știi foarte bine și cum s-a făcut presă în epoca Năstase, în vremea lui Ponta. Epoca Dragnea a început „bine”, cu multă cenzură și manipulări.
G.C.: Epoca Ponta a început prin eliminarea din presă sau izolarea unor ziariști foarte buni. În schimb, propagandiștii stau bine-merci și le merge leafa. Povestea asta a început de câțiva ani, de când Ponta a început să se bage în presă, prin presiuni la patroni, prin zăhărelul cu contractele de publicitate. Zăhărelul și biciul – aceasta i-a fost formula. În acești ani, Ponta are pe conștiință cel puțin 20 de jurnaliști buni, dați afară de la ziare sau marginalizați – poate că mai sunt plătiți, dar vocea lor este tot mai ascunsă. Asta i-a făcut pe ziariștii buni să se refugieze în rețelele sociale, în bloguri, în zona online.

Noi, ziariștii, am făcut joncțiunea foarte bine cu publicul de Facebook. Acum, de exemplu, am învins împreună un Guvern ticălos, nu i-am dat cele zece zile pentru a-și desăvârși ticăloșia. Am făcut asta noi, cei care protestăm în Piață, ziariști și public. Public care îmbracă și el, de multe ori, haina ziaristului, prin faptul că aduce informații. De multe ori chiar preiau, dau share la postările unor oameni care nu sunt jurnaliști, dar care spun ceva important sau sesizează niște lucruri interesante. Acesta este jurnalismul cetățenec. Dar să revin, este foarte important Facebook-ul, acum, pentru ca un jurnalist să se poată exprima liber.

R.U.: Este foarte important pentru a ține legătura cu oamenii, poate chiar mai bine decât prin intermediul unei redacții. Dar nu e presă până la capăt. Cum mergem mai departe pentru o presă curată?
G.C.: E greu de monetizat Facebook-ul, ziariștii nu pot trăi din asta. Ca hobby, ca motor pentru a ne promova articolele de pe un site, e foarte bine așa. Problema este că, urmărind și ultimele șocuri de pe piața media, noi, ziariștii, trebuie să ne organizăm. Trebuie să ieșim din faza în care suntem doar ziariști angajați la mogul, mogulaș, mogulică, moguleț, ce-o fi el. Trebuie să devenim propriii noștri stăpâni. Presa tradițională a ajuns pe marginea gropii, ba chiar trei sferturi este băgată în groapă. Aici, mogulii au o mare vină. Politicul a avut și el o vină. Să nu uităm că Adrian Năstase s-a ocupat să distrugă distribuția, ziarele n-au mai ajuns la oameni, iar banii nu s-au întors la trusturile de presă. În final, lucrurile s-au prăbușit.

Dar online-ul nu poate fi oprit de nimeni. Este mai puțin costisitor decât ziarul tipărit, pentru că nu te mai costă tipografia, hârtia, distribuția, nu te costă chioșcarul, care își ia 30% din prețul ziarului. Și mai e ceva: ziarul tipărit ajunge unde ajunge, dar ziarul online ajunge peste tot.

Deci, Ramona, suntem destui ziariști maturi, cu experiență, cu voință, cu pricepere, cu bună-credință, încât să facem un produs sau mai multe produse, să avem o voce importantă, iar vocea noastră să se audă foarte clar. Avem mult public, publicul are nevoie de vocea noastră, pentru că la noi vorbește conștiința. Publicul adevărat vine după conștiințe. Publicul nu vine după șmenuri, șmecherii, după ziariști întorși cu cheița de la spate.

Ziariști care ar vrea să spună ceva, dar scriu altceva, pentru că nu-i mai dă patronul leafa. Nu. Părerea mea este că trecem la un alt nivel al presei, care pornește de la o organizare pionierească, apoi se va ajunge la coagularea presei libere. Ne vom coagula nuclee de ziariști. Trei, patru, zece, douăzeci de ziariști nesupuși, care vom avea împreună o voce mai puternică. Iar vocea noastră se va auzi mai tare decât cea a Antenei 3, chiar dacă acolo sunt sute de oameni. Pentru că vocea noastră este mai credibilă. La noi vorbește conștiința.

 

Ramona Ursu

Ramona Ursu

Ramona Ursu e ziaristă. Din convingere. Adoră să scrie. Să vorbească. Să descopere. Dar mai ales să-i asculte pe oameni.
Ramona Ursu

Leave a Reply

%d bloggers like this: