Candidaţii celor două Românii

Cine credeţi că va câştiga alegeri prezidenţiale din 2019?

La felul în care se prezintă situaţia, eu o percep – grosso modo, desigur – ca pe o luptă între susţinătorii a două simboluri: pe de o parte, DNA, pe de alta, Moaştele Cuvioasei Parascheva.

De aceea, mai departe mi-am propus să fac o simulare în rândul electoratului românesc, pentru a încerca să îmi dau seama cine ar avea câştig de cauză: candidaţii care ar miza mai mult pe prezenţa Paraschevei sau pe cea a DNA-ului la actul de guvernare?

Sau, simplificând şi mai mult, cine ar câştiga alegerile dacă DNA şi Parascheva ar candida la preşidenţie?

Ia să ne gândim, să ne transformăm puţin în analişti şi să ne dăm sobru şi imparţial cu părerea !

DNA e pe val de când anchetele ei au început să bage în sperieţi şi apoi la zdup o duzină de mahări care, până deunăzi, păreau intangibili, trezeşte extaz în rândurile cetăţenilor de când face ravagii printre corupţii patriei şi primeşte bezele peste bezele de când trimite la ţuhaus pe cine nici nu visai că va ajunge vreodată.

Okey, însă Moaştele umplu orice stadion din ţară prin simpla prezenţă, fără a rosti un cuvânt.  Parascheva poate înflăcăra imaginaţia a mii de credincioşi la o simplă apariţie. Ar fi suficient să anunţe acolo că azi soseşte la Timişoara, mâine la Calafat şi săptămâna viitoare la Suceava că admiratorii ei îşi vor face apariţia încă din zori, ba mulţi o vor urma, benevol, în toate localităţile, precum fanii lui Rolling Stones, care-şi însoţesc idolii la toate turneele.

Moaştele făcătoare de minuni ale Paraschevei adună în jurul lor mase imense de oameni care, pioşi, le sărută drăgăstos, rugând-o în taină să le împlinească dorinţe, să îi vindece de boli şi ghinioane şi să le facă cunoştinţă cu marea dragoste.

Ori, niciun politician nu se bucură de atâta popularitate, deşi toţi, dintotdeauna, se prezintă în faţa alegătorilor cu un program în care se dau peste cap să îi asigure pe votanţi că, de vor fi aleşi, vor face minuni cu prosperitatea naţiei şi a cetăţeanului. Un alt avantaj indiscutabil al Paraschevei e acela că, deşi ea nu promite nimic nimănui şi pe majoritatea îi lasă cu buza umflată, nimeni nu se supără din pricină că se alege praful de rugăminţile lor fierbinţi, un lux pe care – don nou – nu şi-l permite niciun politician.

DNA, însă, gâdilă setea de dreptate a poporului, sau, mai bine zis, răzbună sărăcia şi frustrările acestuia împrumutând alura unui Robin Hood modern, care despoaie bogaţii de bani şi trufie şi-i aruncă la bulău, laolaltă cu borfaşii de drept comun.

Descinderile ei, trâmbiţate puternic dintr-un colţ în altul al ţării, sunt aclamate de multă lume, condamnările ei, îndelung mediatizate, îi sporesc prestigiul, iar aura de intransigenţă neîndurătoare pe care o revendică prin acţiunile sale o transformă în ochii poporului obidit într-un justiţiar pus pe fapte mari, care, la o adică, nu ar sta pe gânduri să-i vină de hac nici Paraschevei dacă un denunţ oarecare din partea unui cetăţean suspicios din fire ar dovedi că minunile ei sunt făcături grosolane de adormit cei slabi de înger, atenţionând că preacuvioasa e fix ceea ce se vede, doar o mână de oscioare manevrate cu abilitate de o ceată de bărboşi pentru a întări puterea unei industrii dumnezeiesc de profitabile.

Adevărat, dar la fel de adevărat este şi că, oricât şi-ar întinde DNA-ul tentaculele peste fărădelegile din interiorul patriei, moaştele şi numai moaştele vor fi dispuse să asculte, cu blândeţe şi înţelegere, nedreptăţile ce împroşcă sufletul gingaş al creştinului mioritic. Mai sunt şi psihologii, veţi spune, dar ăştia iau o căruţă de bani pentru treaba asta. Pe când moaştele o fac moca şi nu te judecă. Nu pretind decât rugăciune, post, puţină evlavie şi niscaiva bănuţi la cutia milei. După care, ca un făcut, rugăciunile îşi vor face loc către ciocănelul, nicovala şi scăriţa din racla Paraschevei: prince Charming nu apare, deşi ai 35 de ani? Şopteşte-i preacuvioasei să ţi-l scoată-n cale ! Medicamentele sunt scumpe? Îngenunchează în faţa sfintei şi spune-i să-ţi dea un pont, nu înainte de a-i oferi în dar, prin intermediul preotului, un sfert din pensie! Copilul nu a luat pentru a treia oară bacalaureatul, deşi e băiat bun şi cuminte, pâinea lui Dumnezeu? Pupă cu nesaţ moaştele şi imploră tainic pe tante Parascheva să-ţi lumineze plodul cu ştiinţa de a anticipa subiectele anul viitor!

Ei bine, DNA-ul nu poate concura cu Parascheva la capitolul ăsta, oricâţi baştani dubioşi ar vârî la mititica!

În plan extern, la fel. Mânat de atitudinea-i justiţiară, DNA va fi inflexibil, condamnând fără drept de apel pe Bashar al-Assad sau pe Kim Yong-Un. În schimb, Parascheva va fi mult mai maleabilă. La o adică, Trump însuşi, ar putea apela la legendarele minuni ale Paraschevei şi o va ruga să intermedieze, împreună cu Papa, o împăcare între palestinieni şi evrei. Sau să aplaneze conflictul din Siria. Sau să flirteze cu carismaticul Kim Yong Un într-un buncăr cu focoase nucleare, aşa, doar ei doi.

Câştigul de imagine va fi evident.

Cu preacuvioasa Parascheva în tribuna oficială, echipa de fotbal a României va juca fără emoţii şi va câştiga la scor de maidan. Iar dacă nu se va petrece aceasta, pentru o naţiune ce se închină neobosit la moaşte va fi clar că, dacă nici cu Preacuvioasa în tribună nu obţii victorie, ar fi bine fie să te laşi de sportul ăsta, fie să recunoşti că eşti un popor ateu sub acoperire.

În plus, precuvioasa va trona din racla prezidenţială imparţial, fără a fi acuzată că îşi depăşeşte atribuţiile şi fără a i se imputa afaceri dubioase. Oriunde va apărea, oamenii se vor descoperi în faţa şi, în loc a-i reproşa datoria publică a ţării, o vor ruga umil să-i ierte pe ei, păcătoşii, că nu s-au zbătut mai mult să crească PIB-ul naţiei. Când vor da de un obstacol, nu se vor mai plânge Moaştelor că au necazuri mari, ci necazurilor le vor spune că au nişte Moaşte preşedinte.

Modestia preacuvioasei va fi un prilej de meditaţie pentru toţi ce cred că politica e o rampă pentru căpătuirea personală. Mai ales când vor băga de seamă că, ori de câte ori face o baie de mulţime păzită, în loc de SPP, de un sobor de preoţi, nu se va găsi asupra ei măcar o geantă Vuitton, un ceas Montblanc, bijuterii Chopard sau pantofi Chanel. Având o ţinută vestimentară simplă, cum purta Gandhi, nimeni nu îi va putea reproşa că se îmbracă scump când populaţia sărăceşte sau că bate toaca aiurea când e invitată undeva.

DNA, însă, oricât ar băga la pârnaie marii corupţi, nu va scăpa de micile orgolii ce animă cariera unui justiţiar şi de care preacuvioasa va fi ferită.

Fireşte, DNA-ul ar putea contracara acest exces de popularitate, întrebînd votanţii de ce dispreţuiesc politicienii când îi fraieresc cu promisiuni, dar în faţa Paraschevei, care le dă ţeapă rugăciunilor an de an, se prosternează continuu? Măcar politicienii nu au pretenţia să fie pupaţi, ba sînt dispuşi ei înşişi să pupe, numai să le ofere votul, pe care şi aşa îl irosesc aiurea!

Paradoxal, semnalarea acestei fracturi de logică în gîndirea alegătorului pro-moaşte, în loc a-i trezi un minim discernămînt, îl va înverşuna şi mai rău, întrucît i-ar demonstra că IQ-ul său nu-l depăşeşte pe al Paraschevei, ceea ce, pentru cineva ce venerează moaştele acesteia, ar fi ca un vis devenit realitate.

Eventual, DNA ar putea supralicita adăugînd că ea nu vrea nici să fie pupată şi nici să pupe, ci doar lăsată să-şi facă treaba şi că, în calitate de preşedinte, va instaura domnia legii. Astfel, locurile de muncă ale cetăţenilor, nemaifiind furate de piloşi şi beizadele, vor fi ocupate de specialişti şi de oameni dedicaţi unei cariere cinstite. Contrar aşteptărilor, e posibil ca această promisiune să lucreze tot în defavoarea DNA-ului, deoarece mulţi alegători cu frică de Dumnezeu, deşi oficial se plîng de incompetenţa care şubrezeşte statul, şi mai mult se tem, neoficial, de posibilitatea ca profesionalismul, pregătirea şi onestitatea să devină trăsăturile dominante pe malul Dîmboviţei.

În cadrul confruntării finale, DNA va acuza voalat precuvioasa că cere mită prin interpuşii bisericii ca să asculte rugăminţile ce-i sunt adresate. Moaştele, puse în faţa unei asemenea inepţii, nici nu vor catadicsi să răspundă, iar românii de bună credinţă, speriaţi de posibilitatea că nu vor mai avea cui să se-nchine şi pe cine să pupe-n moaşte dacă Parascheva ar fi băgată la bulău pentru mită, vor vota clar împotriva DNA-ului. Cu Parascheva la zdup, cine ar mai lumina cu prezenţa sa Catedrala Mânturii Neamului? Nimeni, ar fi beznă. Ca-n mintea lor. Nu se poate una ca asta!

Carevasăzică, fără discuţii, Parascheva preşedinte!

Iar DNA să facă bine să se ducă în moaştele mă-sii!

Ca să ne fie bine!

Leave a Reply

%d bloggers like this: