Fata cu valiza, o poveste de la bunica

“Mă tot întreb: dacă m-aș fi născut într-o familie care avea de toate şi-mi oferea totul pe tavă, mai ajungeam să-mi fac singură de îmbrăcat, de încălțat și accesoriile de rigoare? Am crescut “din bucăți” prin toată țara, dar cea mai mare și mai importantă perioadă a vieții mele am petrecut-o alături de bunica, undeva în Vrancea, într-un sat cu nume de poveste. Cucuieți. Da, sunt jumate moldoveancă, nu vă puneți cu mine… glumesc. Sau, nu? 😕

Da, am avut lipsuri, dar au fost acoperite cu blândețea și dragostea bunicei mele, care mai trăiește și astăzi, având minunata vârstă de 93 de ani. De la ea știu să cos, să croiesc, să croşetez, să gătesc. Dar, cel mai important, de la ea am învățat să iubesc viața și tot ce mă înconjoară. Îmi place să cred că ceea ce fac eu este unic, exact cum erau cojoacele pe care le făcea bunica. 

Nu știu niciodată ce vreau să fac, până n-am pielea în mâini, până n-o miros, până n-o simt, apoi mă uit la accesorii şi-mi dau seama ce vreau să fac, rând pe rând, tăietură cu tăietură, realizez ce urmează.
Nu citesc niciodată reviste de profil, nu urmez un tipar anume. Inspirația mea? Întreaga lume, întregul univers… așa cum îl percep eu. Depinde de stare, de zi, de atmosfera pe care mi-o adjudec pe moment, de oamenii din jurul meu.

Mi-ar plăcea ca, într-o bună zi, să am propriul meu atelier și o gamă variată de produse, toate originale.
Tot ce realizez este unic și nu se repetă.

Eu sunt “Fata cu valiza” și, dacă vă plac creațiile mele, spuneți-mi sau arătați-mi cumva.

Vă mulțumesc!

Sus cu viața!”

Deedee pe Facebook

 

Leave a Reply

%d bloggers like this: