Patria oamenilor frumoși foc

E un lucru ȋndeobște cunoscut că tot romȃnul, cu mic, cu mare, se ȋnconjoară de oameni frumoși. E semnul distinctiv al rafinamentului aristocratic de care e capabil societatea noastră  ȋn formula ei extinsă. De la tanti Coca din supermarket pȃnă la VIP-uri, șefi de partide și manageri de multinaționale, toți, fără excepție, și-au blindat cercul de cunoștințe cu oameni frumoși, minunați, o adevărată binecuvȃntare pentru planeta pe care, ȋntȃmplător, locuim cu toții.

Dacă, printr-un ghinion al sorții, cercul tău de prieteni e alcătuit din oameni normali, situați ȋn zona gri a spectrului ȋn cauză, frustrarea că aparții unei colonii de leproși social devine din ce ȋn ce mai persistentă.

Și, totuși, ce fac acești oameni frumoși? Cu ce ies ȋn evidență? Ce ȋi deosebește de restul? Și, foarte important : ȋn Romȃnia, cu excepția unor insulițe de frumusețe ambiguă, mai există și altă categorie ȋn afara oamenilor frumoși? Sau, de la Burebista ȋncoace, suntem toți parte din clubul elitist al oamenilor frumoși?

Priveliștea Romȃniei actuale te năucește, de-a dreptul: avem tabăra oamenilor frumoși din USR-PLUS și PNL care-i ȋnfruntă p-ăia frumoși din PSD; oamenii frumoși din clanul Sportivilor și oamenii frumoși, cu sau fără mustață, care merg nevinovați la zdup; oamenii frumoși cu labele pe justiție și oamenii frumoși care cer jos labele de pe justiție; oamenii frumoși care ridică un spital și cei pentru care vaccinul e cipul lui Belzebut; oamenii frumoși cu WC la capătul curții și oamenii frumoși hialuronici și botoxați; oamenii frumoși de pe Facebook și Insta și oamenii frumoși care-și ȋnfrumusețează ziua ascultȃnd muzica frumosului Salam; oamenii frumoși și agramați, dar cu master, și oamenii frumoși care nu știu ce e ăla un analfabet funcțional, pentru că sunt analfabeți funcționali ; mai sunt oamenii frumoși care trăiesc de pe o zi pe alta și oamenii frumoși care au murit, fiindcă nu au mai putut trăi de pe o zi pe alta…

Și așa mai departe…

Inerent, se ivește nedumerirea : frumoși, frumoși, dar ce facem cu atȃta frumusețe ? La ce ne folosește că dăm pe dinafară de oameni frumoși? Și ce facem cu surplusul, unde ȋl ȋndesăm? Urmăm politica statelor colonialiste din secolul al XIX-lea și căutăm noi piețe de desfacere pentru excedentul de producție autohtonă a frumuseții? Ȋl trimitem ȋn alte țări, cum ar fi la căpșuni ȋn Spania, ȋn construcții ȋn Germania și la spălatul la fund al moșnegilor ȋn Italia?

De asemenea, cu atȃta densitate de romȃni frumoși pe metrul pătrat, de ce există, totuși, corupție? De ce nu avem spitale, drumuri, școli moderne ? Oamenilor frumoși din Romȃnia nu le-ar plăcea să se bucure de ele?

Nașpeții din Germania, Franța, Italia și Marea Britanie au parte de toate astea, de ce romȃnul frumos nu le vrea? Din fudulie le refuză? Noi suntem mulțumiți doar să fim admirați pentru frumusețea noastră ȋnnăscută? Fiindcă suntem Apolo și Afrodita, nu Hefaistos și Demetra?

Prin urmare, ȋncă o dată, cu ce ne ajută că suntem oameni frumoși ? Frumosul romȃnesc are cumva capacitatea de albire a detergenților speciali care, spre deosebire de frumosul obișnuit, reduce cu pȃnă la 99% tarele ereditare ale poporului

Sau utilitatea lui e strict de ordin estetic, să ne gȃdile extatic pe șira spinării? Te uiți la un romȃn frumos și rămȃi paf restul zilei, ca ȋn fața unei sculpturi de Michelangelo : «Măi, am stat azi o oră ȋn trafic… la dus… și ȋncă una, la ȋntors, dar m-am simțit răscumpărat, căci am văzut la semafoare nu mai puțin de o mie de romȃni frumoși. Toți, romȃni frumoși ca mine…»

Apropo, ȋn țara oamenilor frumoși, unii suntem mai frumoși ca alții sau fiecare e la fel de frumos ca oricare altul? Spre exemplu, Viorica Dăncilă e un om la fel de frumos ca Bianca Drăgușanu, Maria Grapini și Elena Udrea sunt doi oameni la fel de frumoși ca niște profesoare din Fieni, Codrin Ștefănescu, Marian Oprișan, Călin Popescu Tăriceanu, Traian Băsescu, Rareș Bogdan și Vasile Blaga sunt șasă oameni frumoși ca restul romȃnilor?

Pentru că, dacă utilizăm criteriul fizic, distingem mai multe niveluri de frumusețe, iar dacă apelăm la criteriul moral, ori la gradul de implicare socială, așijderea.

Și dacă folosim, pe fiecare din aceste paliere, o frumusețe graduală, pe cea de la baza piramidei o putem numi, formal, nașpețime ? Se supără careva? Ȋn sensul că ea, indiscutabil, rămȃne tot frumusețe, dar una care, ȋn cursul procesului tehnologic de fabricație, dă naștere unor erori care, identificate la o ființă umană, ne ȋndreptățesc să ȋi atribuim un semn contrar celei din vȃrful piramidei. Așadar, nașpețimea e o frumusețe de semn contrar. Cum sunt ȋngerii din Grădina Raiului și, jos, ȋn Infern, Lucifer, care-i tot un ȋnger, dar unul căzut din drepturi. Dar ȋnger, ȋn esență. Și, la cum arată ȋn serialul ăla de pe Netflix, unul al dracu’ de sexy!

De altfel, Victor Hugo afirmase, tot cu gȃndul la Lucifer, că Le laid, c’est la grimace du diable derrière le beau, care, sintetic, s-ar putea comprima prin formula Nașpețimea e și ea frumoasă.

Pentru o clarificare amănunțită, recomandat ar fi, consider, să existe un sistem instituționalizat de reglementare și control al frumuseții, cu bareme și punctaje pentru fiecare domeniu ȋn parte.

Pȃnă una alta, cu astea ȋn minte, poate ne va fi mult mai ușor să ȋnțelegem, cȃnd tanti Coca va pretinde că X e un om frumos, că de aici nu rezultă automat că X e frumos din cap pȃnă ȋn picioare sau pe anumite segmente pe care tanti Coca, ca să ȋntrețină suspansul, ne lasă nouă plăcerea să le descoperim, ci că X e un om a cărui frumusețe poate integra ȋn ansamblul ei porțiuni generoase din frumusețea de la baza piramidei, aia formal intitulată nașpețime.

Altminteri, gȃndiți-vă, de ce talentele maestrelor ȋn make-up, ale hairstylist-ilor și artiștilor ȋn unghiuțe s-ar bucura de atȃta cinste? De ce ar simți X nevoia să accentueze și mai mult frumusețea sa de om frumos apelȃnd la aceștia, cȃnd tanti Coca a dat deja verdictul : ești un om frumos!?

Nu e de ajuns? De ce să-ți dorești să fii mai frumos ca un om frumos  Nu e ăsta păcatul trufiei? Nu pentru asta a fost alungat Lucifer, cel mai iubit fiu al Domnului?

Ca să ȋnchei pe un vibe pozitiv, oookey, suntem un popor de oameni superfrumoși și, după unii, cam rupți ȋn cur și goi la mansardă, dar să vedem partea plină a paharului: dacă nu am extirpat corupția din societate, cel puțin, am eliminat nașpețimea din(tre) noi!

Iar lucrul acesta se vede cu ochiul liber : pe stradă, ȋn trafic, pe social media, ȋn instituțiile statului… peste tot.

Numai și numai oameni frumoși ȋntȃlnești.

Ce mai, o fericire…

Mihnea Rudoiu
Mihnea Rudoiu

Latest posts by Mihnea Rudoiu (see all)

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: